A început ușor, cu ”stai în casă”, ”stai mai departe de ceilalți” și a ajuns ca, uneori, să te uiți urât la cel de lângă tine, care poartă masca pe barbă. Încet, încet, oamenii s-au distanțat din reflex. Toată lumea dă cu pumnul.
Eu sunt un om căruia ii place contactul fizic. Când eram mici, mergeam ținându-ne de după gât, si cred ca asta de atunci mi-a ramas. Nu se uita nimeni dubios, ca acum. Îmsă nici acum nu mă deranjeaza o bătaie pe umăr, de la un prieten. Lucru pe care unii îl văd ca pe o imixtiune in viața privată, mie mi se pare normal. Am dus lipsa contactului fizic. Insă astăzi s-a petrecut o ”minune!: A fost ziua unui coleg, și omul a venit să ne mulțumească pentru cadou, întinzând mâna, să dăm noroc! Noroc! Gest pe care nu l-am văzut de multă vreme. A fost… ca o întoarcere în timp. Am pierdut multe, dar sper să ne revenim cât mai repede!