Tinder. Să nu îmi zici că n-ai auzit de el, că te spun lui tovarășa! Pe tinder, spre deosebire de alte rețele de socializare, găsești oameni interesanți. De ce? Pentru că e vestit că facilitează alt tip de relație decât alte mijloace de comunicare. S-a împământenit ideea ca e o rețea care are sexul ca punct de plecare. Chiar creatorii Tinder susțin asta.
So, oameni interesanți, din punctul meu de vedere. Din punctul de vedere al tipelor cu care am stat de vorbă, se pare că sunt destui dobitoci acolo.
Ideea e că o fată cunoscută pe Tinder a fost scăparea mea. A contribuit esențial la recuperarea mea după ultimul accident. Cu alte “oameni” am rămas prieten până în ziua de azi, fără sa ne vedem vreo clipă.
https://www.facebook.com/soulmatesdodo/videos/1708632352551077/
Acum ceva vreme, m-am înâlnit online cu Andrea. Nu din formația Andrelelor. O tipă sclipitoare, cu umor fin și înțepător, exact ceea ce caut în oameni. Scrie, pare că și cântă în mintea ei, glumește fără rețineri. Imi place că n-are grețuri sa spună lucrurilor pe nume. Adică dacă se referă la rinichi, nu ii spune aparat de filtrat care produce pipi. Îi spune direct rinichi, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
So, are un blog și mi-am aruncat privirea pe el în diagonală. Nu mai știu cum am început, însă am observat că scrie puțin dark. Lucru ciudat, la cât m-a făcut să râd. M-am întrebat de ce scrie așa, dacă pot să fac ceva să apară și alte povești pe blogul ei.

Într-o zi, destul de rapid ca evoluție, i-am povestit despre copiii care își cumpără vată de zahăr. Am o serie de fotografii în care se vede expresia piticilor în momentul în care primesc bățul ăla cu vată albă.
Ia scrie, mă, despre asta. Uite și o poză, să vezi cum e. Fețele copchiilor erau bucuria întruchipată! Și asta voiam să scot din ea. Bucuria aia de a trăi. In pana mea, ca pe aia n-ar trebui să ți-o ia nimeni. A scris, dar n-am reușit să-mi dau seama cât de mult am răscolit. Poate îmi făcusem așteptări prea mari, mă gândesc. Eu voiam ceva exploziv, pentru că-s puține momentele în care copiii reacționează ca în fața unui băț cu vată dulce. Andreea a scris tot cu o umbră de tristețe.
Conversațiile noastre au continuat, uneori mai spumopase decât o bere cu detergent, alteori serioase. Tipa scrie când e inspirată de întâmplările prin care trec cunoscuții ei. Mai scrie și despre ea, puțin prăpăstios, aș putea spune. Da’ talent are mai mult decât mine. Certo!

Eu tot cred că are un ”boton” care trebuie apăsat, ca orice om, de altfel. Mă gândesc mereu că dacă după lunile alea de stat în pat rămâneam cu probleme la balcon, ar fi fost destul de urât.
Nene, viața e frumoasă. Oare sunt egoist spunând asta?

Totuși cred că nu are importanță cât de mult stai pe pământ. Albina din secvența video de mai sus nu a stat prea mult. Dar a rămas agățată de floare până a luat-o tanti în casă. Și a fost fericită până la urmă.

Important e să găsești bucurie cât poți de des. Și dacă nu găsești, ți-o faci!