NOEL VASQUEZ/GETTY

Vine o vreme când ai nevoie să angajezi oameni. Motivele sunt diverseȘ business-ul creste, ai obosit să fii tu în centrul atenției, vrei mai mult timp să poți merge la pescuit, etc.
Faci o cercetare de piață pe site-urile de specialitate și, la final, te alegi cu câțiva oameni. Programezi întâlniri și stai de vorbă cu ei. Evident, le pui și întrebarea ”unde te vezi, mă, peste 5 ani?” La care ei vor răspunde frumos, ca se văd lucrând pentru tine! 🙂 Mda… E o întrebare fumată, pe care o mai pun doar cei care intervievează un om pentru prima dată.

Mulți antreprenori se plăng că retenția e mică. Adică oamenii vin și pleacă foarte repede. Mă rog, nu vin așa repede, dar de plecat pot pleca repede.
De ce se întâmplă asta? Sunt mai multe cauze. În lumea serviciilor, când ai căpătat experiență, cauți un angajator mai bun. Sau pleci pentru că ești așa de bun încât o să supraviețuiești singur în piață. Sau pentru că nu e ceea ce îți doreai. Motivele, și aici, sunt multe. La fel și soluțiile pentru a păstra un om bun.
Dar ce te faci că după ce derulezi procesul de recrutare și ai obținut un nou coleg, te trezești că nu e ceea ce ai căutat. Îți dai seama că noul coleg nu acționează pentru tine. Nu acționează nici împotriva ta, deși e discutabil. Acționează pentru el. Adevărat, există si zicala ”dar ce, bă, o să îmi faci statuie?” Dacă apelezi la așta, e clar că nu ți-ai ales bine angajatorul și ai ajuns într-un loc care nu te reprezintă.
Și aici am putea face o analiză. Dacă ai ajuns la firma asta deși știai că nu te reprezintă, înseamnă că ai un motiv. Singurul motiv e că te bazezi pe faptul că absorbi căt de multe cunoștințe poți, și apoi cauți ceva pe gustul tău. Dacă ai ajuns aici dar nu ți-ai dat seama dinainte că nu e ceea ce îți dorești, rezolvarea e simplă. Te înscrii în mulțimea celor care pleacă repede.

Dar cum e să angajezi un om și, la ceva vreme după angajare, îți spune că nu oferă sfaturi pe gratis? Păi, măi băiete, de ce te-am angajat?
În primul rănd te-am angajat pentru că vreau să aduci valoare firmei mele. Îti ofer un salariu pentru cunoștințele pe care le ai. Asta cumpăr, de fapt, cu salariul și taxele care ies din firmă. Pentru ele am nevoie să îți aduci aportul la creșterea cifrei de afaceri. Salariu pe care nu l-am impus, l-am negociat. Am fost de acord că ăla e, și că pentru el vii să lucrezi.
Dacă îmi spui că trebuie să mă bucur când oferi consultanță, probabil nu esti pe tărâmul magic pe care trebuie să fii.
Trist esta că mulți tineri nu realizează că drumul trebuie pavat. Și mai rău, li se pare normal să se limiteze strict la anumite task-uri. Asta merge cănd ești angajat la fabrica de piese pentru xilofon, nu într-o companie de servicii.

Anyway. Intrebarea pe care mi-o pun în astfel de situații, este: unde ai greșit, prietene? Ce nu ai fost capabil să vezi? Oare ai explicat bine ce dorești de la omul ăla? Dacă ai explicat bine, el ți-a spus doar ce voiai să auzi?
Acum că te-ai pricopsit cu un angajat de tipul ăsta, ce faci mai departe? Încerci să îl educi sperănd că îi schimbi apucăturile de o viața, sau îl trimiți acasă?
Ce te costă mai mult și unde e riscul mai mare?