Citisem că Spielberg a făcut un film bun. Nu mă așteptam să fie așa de bun. Bine, probabil pentru unii dintre dumneavoastră Ready player one nu o să însemne mare lucru. Mai ales dacă nu ați avut de-a face cu jocurile on-line.
E povestea unei găști de copii, adolescenți aș putea spune, care se întâlnesc in realitatea virtuală. Acolo ajung să aibe încredere unul în celălalt, ajung să vorbească vrute și nevrute si să se distreze maxim.
Așa cum am făcut si noi, odată. Greuceanu, Avata, AlexinoGordon, Speedliner, Malaphar, GaijinSan, NoFear_Furian, Kristine, JenaJameson, Gobitzy, Brodyal și mulți alții al căror nume electronic nu mi-l mai aduc aminte.
Dar îmi amintesc perfect momente petrecute online, cum ne-am povestit bucurii și necazuri, cum ne-am întâlnit apoi prima dată în viața reală, cum am ajuns să ne împrietenim atât de bine încât ne-am petrecut și concedii împreună. Îmi amintesc cu ne străngeam seara să facem lucruri care nu puteau fi făcute de unul singur. Cum gașca noastră se alătura altor mii, uneori zeci de mii de alti playeri, luptând pentru diverse lucruri. Cum acțiunile unora dintre noi, decideau soarta altora.
Am cunoscut în “perioada de glorie”, oameni din toate colțurile lumii, dar doar câțiva dintre noi au mers să se vadă și în realitate.
Timpul a trecut, noi ne-am răspândit care pe unde am apucat, însă cu unii dintre cei cunoscuți atunci, acum mai bine de zece ani, am rămas prieten și astăzi. Ready player one e despre toate acele povești. E despre prietenie, despre încredere, despre efort colectiv. Poate unii dintre voi nu vor putea înțelege tot ce se vorbește acolo, însă vă trimit la el cu inima deschisă.
E un film bun de-al lui Spielberg, care merită o deplasare la cinema. Si care ne spune, în momentul în care totul tinde să devina virtual, că realitatea e singurul lucru real.
