Catarul este acea fiinta minunata care se naste in urma unui act sexual dintre o iapa si un magar.
Catarul e un animal, iar mie imi plac aminalele. Despre catar se spune ca e incapatanat. Indiferent ce-i faci, cum il iei, daca i se pune pata, doar daca-l transezi in bucati mici, poti sa-l misti din loc.
Habar n-am daca e adevarat. Ceva sambure de adevat, trebuie sa fie si in povestea asta.
Ti se intampla in viata sa dai de oameni incapatanati, oameni care n-ar renunta la principiile lor nici in ruptul capului.
| Tatal catarului |
Nu inseamna ca au dreptate intotdeauna, nu! Dar nu se misca din loc, indiferent ce le-ai spune. Incapatanati, care, probabil involuntar, au acest comportament.
– Miroase trandafirul asta, sa vezi ce frumos miroase. 🙂 (ii si zambesti, sa-i arati ca asa e, ca e un lucru care-i va face placere)
– Nu!!!
– Miroase-l, ma!
– Nu!!!
Peste ceva timp, isi cumpara trandafirul si baga nasul intre petale.
– Vaaaai, ce frumos miroase! Auzi, am mirosit un trandafir! E extraordinar!
Poti sa intelegi ca “uite, pana la urma am facut cum mi-ai sugerat, si a fost bine” sau ca lucrurile s-au intamplat doar pentru ca nu ai fost acolo sa-i oferi alt trandafir la mirosit si sa para ca “de ce sa miros trandafirul? Ca spune asta??”.
Ce sa faci atunci cand dai de asa ceva in viata ta?
PS.
Tocmai am citit ca intre catari si oameni, legaturile de prietenie pot fi mai stranse ca acelea dintre un cal si un om.
