Povara

E plina de povestioare motivationale, iar una dintre ele o voi transcrie mai jos, pentru ca, desi lucrurile alea zac in mintea fiecaruia dintre noi, vazandu-le ordonat, au un impact mai mare.

Doi calugari budisti se grabeau sa ajunga la manastire, pentru ca intunericul era aproape. Pe neasteptate, s-au intalnit cu o tanara superba, pe malul raului pe care urmau sa-l treaca prin vad.

Femeia se plangea ca apa e adanca si nu are curaj sa treaca, si intunericul o va prinde departe de cei dragi, si va fi nevoita sa stea noaptea intr-o zona periculoasa, si, si, si.

Calugarul mai inalt, a luat-o in spate si a trecut-o raul. Femeia frumoasa i-a multumit din suflet si fiecare a plecat pe drumul lui. 

Dupa putin timp, celalat calugar a inceput sa-l dojeneasca: 

– Ti-ai uitat juramintele, ai atins o femeie, ai facut de rusine ordinul nostru, ne-ai batjocorit religia…

Calugarul inalt, mergea cu capul plecat, ascultand cumplita predica ce parea ca nu se mai termina.

Dupa o ora de ascultat, se intoarce si spune:

– Frate, scuza-ma. Eu am lasat femeia aia pe mal. Tu inca o porti in spate.

De cate ori in viata nu ti s-a intamplat sa poti o povara care nu  te lasa sa mergi mai departe. Fie ca vorbim de ranchiuna, gelozie, ura, intoleranta, fiecare sentiment negativ te tine pe loc, iti provoaca neliniste si te consuma in fiecare secunda.

Ne concentram pe lucruri negative, cand am putea sa vedem mai mult partile frumoase din viata si sa traim linistiti. Nu spune nimeni ca e bine sa fii indiferent. Doar ca e bine sa treci cu mai multa usurinta peste obstacole, sa le lasi in spate, sa te bucuri de lucrurile pe care le-ai invatat lovindu-te de ele, in asa fel incat sa fii linistit si fericit, mai bun, ca om.

Trebuie sa invat sa fiu tolerant. Recunosc, nu  sunt. Desi in ultima vreme, daca ma gandesc mai bine, am facut, involuntar, cativa pasi in directia asta.

Daca povestea v-a ajutat si pe voi sa faceti un pas inainte spre toleranta, scopul articolului a fost atins.