A fost pe AXN, azi. Recomandat fiindu-mi, l-am vazut in program si m-am uitat la el.
Interesanta teoria care sune ca trebuie sa-ti iei un an in care sa te rupi de lume si sa faci ce e bine pentru… lumea ta interioara.
Trebuie, totusi, sa realizezi ca singura solutie este sa te rupi de cotidian, sa lasi totul in urma si sa pleci pe campii, ca sa poti face asta cu inima impacata.
Julia, in filmul asta, mi s-a parut mai urata ca niciodata. Brazilianul de care se ataseaza spre sfarsit, e un tip interesant. Prima data l-am vazut in No Country for Old Men, apoi in The Councelor. Mi-a placut peste tot.
Revenind, EPL are cateva replici bune, pline de substrat, si demonstreaza, daca era cazul, ca o calatorie in necunoscut iti aduce oameni in jurul tau, oameni pe care, altfel, n-ai avea niciodata sansa sa-i intalnesti. Profund, nu? 🙂
Filmul este despre regasirea echilibrului, despre iertarea pe care trebuie sa o acorzi propriei persoane.
Este clar ca te intorci alt om, dupa o astfel de calatorie. Dar cred ca echilibrul il gasesti doar daca vrei sa-l gasesti, si poti face asta oriunde. Daca nu vrei, poti sa faci 10 ani salbatici si sa nu te alegi cu mai nimic, exceptand experienta.
Merita vazut.