Am mai scris despre el. Nu stiu de ce, azi l-am mai vrut in fata ochilor.
Cand am vazut Matrix prima data, am iesit din sala de cinema, m-am urcat in metrou si, tinandu-ma de bara de sprijin, m-am intrebat daca e reala. Daca oamenii din jurul meu sunt reali. Am vrut sa cred ca traiesc intr-o lume generata. Recunosc, sunt la fel ca Smith, nu-mi place lumea asta.
Cloud Atlas a reusit sa ma scoata, putin, din realitate. Doar e regizat de aceeasi oameni, Andy si Lana Wachowski. Nu putea fi altfel.
Si m-a facut sa ma intreb, oare vietile noastre se invart in acelasi cerc, in existente diferite? Oare exista viata dupa moarte? Si daca exista, senzatiile alea pe care le simti uneori cand vezi pe cineva pentru prima data, sunt o confirmare ca undeva, candva, v-ati mai intalnit? Daca e asa, inseamna ca o poveste pe care o incepi acum, se sfarseste in alt timp? Ca poti repara lucruri pe care acum le distrugi? Ca poti deveni din om bun, un om rau si invers?
Neah! Murim, si totul se termina!
De ce am senzatia ca te stiu de undeva??
filmul este …genial !!
hmm, cred că în timp îți vei da seama de unde știi :)….
p.s. deși nu mă uit la același film de două ori , acum mi-ai făcut " poftă" să îl revăd 🙂
Eh, ma bucur pentru asta!
De unde? 🙂
hmm…din vise , poate 🙂
🙂 poate!