Azi am fost la Comana, a place where I was truly loved. Am plecat din Bucuresti cu gandul sa fotografiez un minunat apus de soare. Dimineata cand m-am uitat pe cer si am vazut spuza asta de nori, mi-am zis ca apusul nu poate fi mai putin decat magnific.
M-am uitat pe net sa vad cand se petrece acest fenomen ceresc si am plecat in timp util.

La 4 eram pe balta, dupa ce, in prealabil am vorbit cu Dragos Grijincu, un om care haladuie de multa vreme prin acea zona, sa ma indrepte catre locul cel mai bun. De la 16 pana la 16:50 am avut timp sa fac aproape tot ce am vrut.


La inceput, m-am oprit sa capturez niste papura de pe marginea drumului, pana la final nereusind sa prin soarele in puful ei, asa cum mi-am imaginat. Insa apusul a fost… extraordinaro-
mirobolant!