Ma tot gandesc de ceva vreme, daca sa scriu sau nu postul asta.
Imi spun ca ar trebui sa-l scriu, pentru ca e o perioada din viata unui om, care se deosebeste profund de toate celelalte. Mai ales in cazul in care ai pe cap, nu la modul rau, si alte vieti. M-a impins putin de la spate si articolul unui tip din Noua Zeelanda, postat de cineva pe Facebook: http://nuaisacrezi.ro/o-mica-lectie-pentru-viitor

Trecut-au 6 luni de cand nu am un job stabil. Nu pot sa zic ca am dus lipsa de activitate. Lucruri sporadice, pe care le-am facut cu placere si care mi-au adus si si ceva avantaje materiale.

Primele doua luni nu prea am vrut sa ma gandesc la ce voi face, pentru ca a trebuit sa ma detasez de trecut. Cam grea treaba!
Totusi, am trimis ceva CV-uri, am vorbit cu cativa oameni, insa toate pistele s-au inchis.

Am avut un interviu la care oamenii vroiau vanzari de 1.000.000 EUR si ofereau un salariu de 250EUR pe firma sau pe PFA, plus margine de 1% daca atingeai targetul. I-am lasat in aer, cu promisiunea ca-i voi suna, lucru care nu s-a intamplat. Le placea sa-si spuna ca sunt vizionari! :)) Asta mi-a placut, pentru mi-au confirmat ca mai toti ownerii au impresia ca sunt vizionari
Alt interviu, dupa 2-3 intalniri, cu un fost partener de afaceri si prieten, care a lasat-o el fara raspuns. N-am inteles de ce, pentru ca eram pe aceeasi lungime de unda.

Vin momente in care ma gandesc cu nostalgie, la companiile in care mi-am petrecut o parte din viata. 8 ani in cel mai mare grup care produce, importa si comercializeaza mobilier si 4 ani in cel mai mare distribuitor de solutii de securitate IT.
La fel ca tipul de pe taramul canibalilor, nu pot sa nu ma gandesc ca m-am dedicat, cu adevarat, companiilor alora. Si, la fel ca el, nu pot sa nu recunosc ca nu mi-a facut placere treaba asta.
Ieri, stateam de vorba cu o tipa si-i spuneam exact acelasi lucru, concluzionand ca pana la urma nu a contat. Puteam sa fac ce vreau, sa ma ocup de multe alte proiecte, sa ma dezvolt, pentru ca loialitatea n-a contat catusi de putin.

Pe de alta parte, sa faci ce vrei, e lucru mare. Mai ales sa faci ce vrei si cand vrei. Bine, nu am presiuni financiare, momentan, asa ca totul a fost mai mult sau mai putin, usor.
Psihicul e cel care te tine in lumea normala. Daca ai un psihic bun, e OK. In majoritatea timpului, am un psihic bun.

Update: trecut-au 12 luni. Prietenul meu a inceput lucrul cu un necunoscut, din cate stiu. 🙂 Tot n-am inteles de ce.
Sunt mult mai OK decat acum 6 luni si lucrurile se indreapta spre mai bine, sper.