Cred ca am citit de editura asta inca de pe timpul lui Nea Nicu, prin niste reviste din Israel editate in romana, pe care parintii unui prieten de-al meu le primeau. Nu mai tin minte exact.
Maica-mea, pensionara, a apucat sa cumpere 6 carti de la astia, unele dintre ele costand, cu toate taxele postale sau ce or ascunde sub cuvantul “taxe”, aproape de 100 de lei.
Se gandea ca va castiga marele premiu, pentru ca materialele publicitare au actionat foarte bine. Directoarea editurii spunea ca nimic nu o excita mai tare decat momentul in care acorda premii.
De ceva vreme, astia ii tot trimiteau plicuri cu, vezi Doamne, participarea la concurs, dar maica-mea nu mai cumpara carti.
Asa ca s-au decis sa o sune. Noroc ca eram langa, cand am auzit-o vorbind cu cetateanul ala si spunandu-i, cu voce vinovata, ca nu a mai avut bani sa cumpere carti.
M-am enervat si am reusit sa o scot din baza lor de date, dipa o conversatie si un mail la editura..
Asa arata unul dintre fluturasii din plicul Reader’s Digest!
Comisia de tragere la sorti spune ca 4000 RON sunt in asteptare, si ii trimit mamei un atestat pentru sansa de castig. Adica ei atesta ca mama are sanse de castig.
Chiar S-AR PUTEA SA FI CASTIGAT DEJA.
Ma jos, vedem ca posibilul castigator se numara printre beneficiarii aflati in baza lor de date si printre detinatorii numerelor de participare.
Mai jos, aflam ca numele AURORA6 NICULAE este in baza de date si ca s-ar putea sa fi castigat deja 4000 RON.
Totusi, nu inteleg cum dracu va fi identificat NUMARUL IDENTIC CU CEL CASTIGATOR!
Bai, frate! Era asa de convinsa ca putea sa castige daca trimitea plicul ala in nu stiu cate ore, sperand ca serviciile postale sa se miste repede cu el si sa ajunga primul la destinatie, incat a trebuit sa opresc toate prostiile astea la mine, sa le arunc.
“Stimate domnule Cristian Niculae,
Va multumim pentru mesajul trimis.
In urma solicitarii dumneavoastra, va confirmam anularea trimiterilor de materiale promotionale pe adresa doamnei Aurora Niculae.
