ÎNȚELEPCIÚNE s. f. Capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere. – Lat. intellectio, onis.
O definitie din DEX, editia din ’98,
sau
înțelepcĭúne f. (lat. intelléctio, -ónis, d. intĕllégere, -léctum, a înțelege). Inteligență, deșteptăcĭune: înțelepcĭunea cîneluĭ. Cultură: înțelepcĭunea Egiptenilor. Prudență, bună conducere în vĭață: înțelepcĭunea practică a vĭețiĭ. Cumințenie, docilitate, calitate de a fi înțelegător, supus: înțelepcĭunea unuĭ copil. Caracteru fapteĭ saŭ vorbeĭ celuĭ înțelept: înțelepcĭunea unuĭ răspuns.
Definitie din Dictionaru limbii romanesti de August Scriban, 1939.
Nu stiu ce sa aleg. Probabil DEX-ul, desi foloseste mai putine litere, descrie mai bine aceasta calitate, insa Scriban are mai multa miere in cuvinte.
Nu stiu daca exista om in viata care sa nu fi primit cel putin o urare de sanatate. Sa fii sanatos! spune toata lumea, de la bunic pana la al mai mic!
Intelepciune insa, nu mi-a urat nimeni. Lucrurile au inceput cu “Sa cresti mare!”, “Sa fii cuminte!” si au continuat cu “Sa fii sanatos!”, “Sa ai parte de tot ceea ce-ti doresti”, “Sa nu-ti cada parul!”.
Nu imi amintesc sa fi auzit “Bai, iti doresc sa ai parte de intelepciune!”.
Pana la urma, s-ar putea sa nici nu intru in categoria celor care dezvolta o capacitate superioara de intelegere si de judecare a lucrurilor. Poate o sa ajung acolo, odata. S-ar putea sa fie inevitabil, daca voi reusi sa imi pastrez mintea intreaga si la 100 de ani!
19.10.2012: edit
Parca-mi amintesc ca mi-a spus popa ceva legat de lucrurile astea, in biserica, inainte sa ne invartim in jurul mesei.
