Discutam cu niste amici despre faptul ca noi, astia de traim dupa blocurile gri…hmmm… roz, galbene, gri si albe, ne dorim o viata linistita, la tara, iar cei de-acolo, si-ar dori apa de la chiuveta, caldura din calorifer si gaze la aragaz.
Eu prefer zone in care nu se circula cu autoturisme, unde poluarea este la nive minim, unde nu e praf, vecinii nu striga, rad, scartiaie sau gem la tine.
Acum ceva vreme, am petrecut un weekend la Poiana Marului, loc in care mai fusesem prin 2008. De data asta am stat la Pensiunea Pasul Caprioarei

Atunci, nu exista electrifcare in tot satul, astazi se pare ca exista. Atunci nu erau dect 2-3 pensiuni, astazi… sunt mai multe.
Locul este extrem de frumos, satul se intinde pe niste dealuri line, cu drumuri serpuite, e multa verdeata si multa liniste.

A fost destul de cald, dupa cum am aflat, au fost chiar 34 de grade in vara asta. Ma asteptam la o vreme capricioasa, dupa cum spunea accuweather, but a fost asa cum trebuie. Mi-am dorit sa vad cerul noaptea si a fost mai mult decat impresionant. Nu mai vazusem Calea Lactee de prin anii 90. Am avut noroc de un cer fara luna, cu lumini doar de la casele invecinate.

Am folosit obiectivul de kit, 18-55 VR, cu diafragma deschisa la maxim, pe focus manual – nu mi-a iesit de fiecare data, trepied, telecomanda si ISO plecand de la 1600 in sus, sa nu fiu nevoit sa folosesc timpi de expunere mari. Asta pentru ca daca expui la mai mult de 30 de secunde, nu stiu ce se intampla, dar cerul se roteste. Trebuie sa fie o explicatie pe undeva!! 😉
Spre exemplu, la imaginea din dreapta, expunere este de 1032 de secunde si toate stelele fug pe cer!!
Am tras in format RAW, sa ma pot juca cu fotografiile mai mult.