Cand eram pusti, ii mai auzeam pe astia mari cum povesteau ca au fost la Caru cu bere, Hanul lui Manuc sau in alte locuri din centrul orasului. Auzeam povesti incedibile despre valutistii de pe Selari si despre oameni pacaliti, si nu intelegeam cum poti fi asa de dus cu capul sa te lasi furat in ziua mare.

Imi amintesc momente in care intreaga zona a devenit un santier, Curtea Veche se chinuia sa iasa la suprafata iar magazinele de tot felul se straduiau sa ramana pe linia de plutire.
Imi amintesc de chioscul unde se mai vindeau sucuri facute cu sifon si concentrat de fructe, la 3 lei paharul. Veneam din Militari doar pentru a bea unul de capsuni! A disparut repede, inlocuit de Tec.

In final, mare parte din centru s-a transformat. Au fost lucrari masive, unele cladiri au fost reconditionate si peste tot s-au deschis restaurante, terase si baruri, asa cum ii sta bine unui centru de oras, fie el si vechi. Lucrarile sunt departe de a fi terminate, insa nu stiu cand si daca va mai baga cineva bani in vechile cladiri.
Totusi, am impresia ca e prea mult. Forfota e de nedescris, mesele sunt pana pe mijlocul strazii, si pentru plimbare ai la dispozitie culoare de 1 metru latime, in cateva cazuri.


In perioada asta se desfasoara Zilele Bucurestiului, prilej de sarbatoare pentru multa lume. Zic multa lume, nu pentru ca respectam orasul, ci pentru ca, datorita publicitatii facute, oamenii s-au bulucit aici.

Ieri, forfota mare! Doua locuri in care erau concerte, lume peste lume, animatie multa. La Caru cu Bere se statea la coada pentru o masa, pe stradute trebuia sa mergi intr-o parte daca vroiai sa te misti, la Califat un pusti meserias vindea cu talent inghetata, in fata la Muzeul de Istorie un grup de actori imbracati in soldati din primul razboi mondial, jucau o sceneta!

Am ascultat Taxi, o trupa care nu mi-a provocat fiori pana ieri, cand i-am ascultat live, in timp ce isi reglau instrumentele, Vita de vie, Ada Milea si inca doua trupe, dar si muzica de “discoteca”, fiecare terasa avand propriul sistem de sunet din care se revasau rauri de senzatii auditive.

Am dat de Nicu Buculei si de Carmen Florea, o prietena mai mult de pe Facebook, cu care n-am schimbat niciun cuvant, dovada faptului ca ne vorbim cu mai multa usurinta in mediul virtual.
La fel si despre Nicu, nu-l cunosc decat de pe omnipotentul si atoatestiutorul Facebook.

Am facut si cateva fotografii, multe RAW, in incercarea de a afla ce se poate scoate din manipularea lor, constatand totusi ca se poate mai bine la sistemul de iluminat arhitectural. Chiar ai pe ce sa pui lumini!

Cand am plecat, pe Victoria Socialismului era o parada care-l avea in frunte pe Alex Velea, cel tatuat pe spate cu “Dumnezeu e, cu mine!”, virgula fiind pusa acolo cu intentie sau din prostie, si cel care spune ca dragostea se face-n minim 2!

O zi buna! Manifestarile continua si astazi!