Long story, short: mi-am propus sa ma trezesc la 4 jumate sa ma duc sa vad rasaritul. M-am trezit, dar greu a fost sa ma urnesc. Era deja lumina afara, insa omul nu se vedea dupa curbura.
Am ajuns la apa pe la 5.20, cand lumea incepuse sa vina, am cautat un loc, am deschis trepiedul si am asteptat. Inainte sa rasara, am tras si Lunii o fotogradie. Statea prea frumos, atarnata de un cer destul de albastru. Cand m-am intors spre mare, Soarele se ivise de dupa un dig al portului Agigea, daca nu ma insel.
E interesant cum poti sa-i vezi miscarea. Lumina pe care o arunca peste tine la ora aia, n-o gasesti nicaieri pe tot parcursul zilei. (Evident, nu?) E un portocaliu cald si linistit.
romantic….frumos…..
🙂 îmi place răsăritul tău de soare … deși trebuie să recunosc că apusul de soare îmi taie răsuflarea 😛
explica cine este parul galben ce strica a trei a poza ? detalii….
Daaaa, normal! E mai usor sa stai treaz decat sa te trezesti cu nopatea-n cap! 🙂
Mi-a scapat! 🙂
Era o doamna respactabila, imbracata in tricou mulat si slip… vizibil. Se plimba pe tarm!
si frumos si romantic.