Titlul ar putea sa-i jigneasca pe taranii adevarati dar intamplarea m-a facut, inca odata, sa ma simt de rahat ca traiesc intr-un cacat de tara.
Biserica Capra, Pantelimon, la trecerea de pietoni. Stateam in miez de noapte, cocotat pe cadrul de la bicicleta si vorbeam la telefon. Pe partea cealalta, imi atrage atentia o doamna eleganta, cu baston alb, subtire, in mana.
Io-te, ma gandesc, o femeie oarba, pe intuneric, vrea sa traverseze strada.
Sta femeia cateva secunde, intinde bastonul spre trecere si, dupa ce cateva masini nu opresc, un binevoitor pune frana.
Doamna trece pana la mijlocul bulevardului si se opreste pe linia de tramvai. Din sensul celalalt, puhoi de masini. Nu coloana, sa ne-ntelegem, dar treceau una dupa alta.
Am stat si m-am uitat cum niciun nesimtit nu dadea semne ca vrea sa opreasca. Femeia statea acolo, stinghera, pe linia de tramvai, fara sa-si faca curaj sa treaca.
Cred ca au trecut peste 15 masini. Nervii cresteau in mine, pana cand iritarea m-a cuprins in totalitate. Am pus bicicleta inainte si m-am repezit in fuga pe trecere.
Evident, frane violente, ca doar un nebun se arunca in fata masinii, injuraturi ca la usa cortului si din partea lor si din partea mea.
– Pai, fu-tu-va in gat de tarani prosti, cum dracu’ nu va da prin cap sa opriti la trecerea de pietoni cand un om cu dizabilitati vrea sa treaca strada?
– Uite-asa, bai boulene, ne doare-n cur de tot!
Am fost nervos juma de ora!