Ateneu, spectacol pentru copii in care au fost evidentiate cateva din caracteristicile unui cor: tipuri de voci, alcatuire, etc. 
Mi-a prins bine si mie, pentru ca nu am zabovit niciodata pe langa muzica de genul asta. 
Mi-au placut cei patru tenori, dar pe langa ei, nu prea multe.
Am constatat ca sunt copii care urmaresc cu sufletul la gura Disney Channel sau Cartoon Netwrork, canale pe care le-am blocat din cauza violentei din emisiuni. O mare parte din spectatori era la curent cu Goofy si compania.
Dianei i-a placut cel mai mult de dirijor, iar eu am ascultat cu incantare, rugaciunea cantata de cor. Desi  m-am cam enervat ca am fost “dus” acolo, dar pana la urma a fost foarte frumos.
M-am intalnit cu colegi de serviciu, colegi pe care i-am “administrat” o perioada de vreme, si am fost putin miscat sa aud ca, la mai mult de 3 ani de cand ne-am despartit, “ma gandesc de multe ori la tine, sa stii. De multe ori.”
Ceea ce inseamna ca am avut succes cu lucrurile pe care le-am facut acolo.
Eh, we shall see!