Eram un prosper Ministru de Externe dintr-o tara europeana. Incepusem sa am relatii de prietenie cu alti colegi de-ai mei din diverse state. Era bine.
Am inceput, asa cum scrie in fisa postului, sa imbunatatesc imaginea Romaniei peste hotare. Daca as fi lucrat putin si cu Udrea, cred ca as fi facut treaba si mai buna. Nu mi-am dat seama mai devreme.
Ne intoarcem in timp, prin anii ’40. Atunci s-au facut primii pasi in telefonia mobila. Primele telefoane mobile mai de Doamne-ajuta, erau maricele cat o poseta Gucci. Puteai sa vorbesti la ele, carandu-le de maner. Operatorii de telefonie au dezvoltat noi servicii, in timp ce telefoanele mobile s-au micsorat in asa fel incat poti sa le pui in cele mai neasteptate locuri.
Intr-o zi, a fost inventat SMS-ul, o metoda de a transmite text prin intermediul retelelor de telefonie mobila. “Asta seara mai beau o bere cu prietenii” sau ” Nu ma astepta cu mancare, ca am mancat la McDonalds” sunt doar 2 dintre mesajele pe care le poti trimite prin SMS. Apoi a aparut MMS-ul, cu ajutorul caruia poti sa trimiti mesaje multimedia. Daca vrei sa te fotografiezi intr-o ipostaza… interesanta, poti sa trimiti fotografia catre prieteni, direct din telefon. Insa asta e alta poveste
In aceeasi perioada in care eram Ministru de Externe, Prim Ministru era un domn micut de statura, de prin Ardeal, pe nume Emil Boc.
S-a facut cunoscut cand a cazut pe langa o scara, la o emisiune TV.
El a descoperit de curand ca poti sa dai mesaje prin SMS. Odata, se juca cu telefonul si, sub influenta unor evenimente care se petreceau in Piata Universitatii din Bucuresti, a scris un SMS care suna asa:
“Demisia, demisia, pleaca, pleaca!”
Nu stiu cum naiba s-a intamplat, ca tot apasand pe butoame, mi-a trimis mie mesajul asta.
Eu l-am luat in serios, ce era sa fac?
Acum sunt putin plecat, dar cand ma intorc, o sa-i duc si o hartie semnata. Cica le trebuie la dosar.
Al vostru, TB.
