Intr-o frumoasa seara de luni, acu’ 2 saptamani, desi eram rupt de somn am acceptat cu bucurie sa dau o tura prin IOR. Alexino a venit cu propunerea, Marius a confirmat ca vine cu noi, lasand acasa cele 3 guri pe care trebuia sa le hraneasca si ingrijeasca.
Pana sa ajunga asta, am plecat sa dam o tura prin parc si, la un moment dat, am dat sa cobor un deal.
Cum am ajuns in vale, am ocolit o familie de cetateni ai patriei, 2 adulti si un prichindel, iar cand treceam pe langa prichidel, voios ca-l evitam destul de bine, asta si-a dorit sa bage mana intre spitele mele si s-a smuls din stransoarea ocrotitoare a mamei sale.
Am blocat franele, spatele a luat-o razna iar eu m-am desprins ca un… pasaroi si am zburat peste ghidon.
 |
| Sursa: ortopediaonline.ro |
Am amortizat cu podul palmei si am fracturat capul radial, ala care se gaseste in cot.
Familia se uita siderata.
– Vedeti ca v-au cazut ochelarii.
– Multumesc frumos!
La sugestia amicilor mei, am calarit pana la Sf. Pantelimon, unde initial mi-au spus ca n-am nimic dupa ce mi-au sucit mana in fel si chip. Radiografia a spus altceva.
Au stat baietii cu mine pana m-au imobilizat, apoi am mers pe jos pana acas’.
Alexino, la ceva vreme dupa fericitul eveniment, mi-a spus ca nu mai credea ca ma ridic de jos. Se pare ca am planat destul de spectaculor.
N-am avut nevoie de suruburi insa inclin sa cred ca m-au tinut in gips mai mult decat ar fi trebuit.
La momentul la care l-am scos, dupa ce au auzit ca-l am de 12 zile, au abandonat orice intrebare si mi l-au dat jos.
