Vineri seara am iesit din Bucuresti, spre Valcea. Un bun prieten isi serba 41 de ani, si am zis ca e bine sa iau parte la acest eveniment important.
Am plecat destul de tarziu, in jur de 8. Am zis sa o facem pe racoare, ca e mai bine. Pe dracu! Erau 37 de grade. Stam si ma gandeam daca acum 25 de ani erau temperaturi asa. Imi amintesc ca unele dintre cele mai mari erau in jurul valorii de 30-33.
In fine, aproape de destinatie, am zarit luna si am avut o discutie interesanta cu Diana.
-Tatii, fiecare tara are o luna, sau… asta e pentru toate tarile?
Imi venea sa-i raspund in stilul meu, ca fiecare tara are luna ei, dar am ales sa-i explic cum sta treaba. Nu m-a crezut!
-In Italia, am vazut eu, era o banana!
Oricum, am pozat-o si in prima noapte, pentru ca a fost una foarte interesanta in care trei dintre noi au facut indigestie, iar 2 au facut si o vizita la spital, asa ca am stat si am putut urmari trecerea ei de la un cap la altul. Ba chiar am vazut si rasaritul soarelui, ca daca stateam putin pe loc, era grav. Am pozat-o si aseara, in a doua noapte cand, putin in dreapta ei, s-a dezlantuit iadul.
Cred ca tocmai se adevereau previziunile meteorologilor, ca fulgera peste dealurile din fata mea, de am putut sa stau o ora sa ma uit. Cand am plecat, tot nu se terminase.
Buun, cu luna am lamurit-o, imaginile cele mai frumoase le vedeti aici.
Acum, am incercat pentru prima data sa surprind fulgere. Cum am procedat?
Am setat cea mai mare deschidere a diafragmei, am dat focusul la infinit (era totul negru si nu facea focus altfel) si cel mai mare timp de expunere. Daca ai o noapte cu multe fulgere, nu trebuie sa dai expunere mare, ca ti se umple fotografia. In cazul meu, actiunea destul de departe, pentru ca nu auzeam tunetele, iar fulgerele erau printre nori. Asa ca 30 de secunde au fost chiar prea putine.
Nu stiu cum se facea, ca mereu eram in contratimp cu declansarile. Cand se termina timpul de expunere, mai dura inca atat sa proceseze imaginea, iar in timpul asta, erau lucruri mai frumoase pe cer decat in cele 60 de secunde ale mele. :):)
Incercam iar si iar, la procesare, mai frumos decat la expunere.
La ultima am zis in gand, da Doamne, ceva interesant. Si mi-a dat! Intr-un loc, a fulgerat de 3 ori pe acelasi traseu, si afara din nori! L-am prins in fotografia din dreapta, sus.
Sper sa placa ochilor vostri.
Salut, scuze ca imi permit dar sper sa ajute.
Nu stiu ce camera ai, dar trebuie sa cauti urmatoarele:
1. Setarea de "noise reduction" din cauza ei, camera proceseaza imaginea automat dupa ce captureaza imaginea si da, dureaza cam la fel de mult cu tipul de expunere folosit. Data viitoare cand vanezi fulgere pune-o pe "off"
2. Trepied banuiesc ca exista dar e foarte folositoare si o telecomanda cu fir.
Astfel, pui camera pe setarea "bulb" la timp de expunere (cred ca merge numai in modulul manual) ceea ce inseamna ca poti tine diafragma deschisa cat vrei (eventual pana la primul fulger)
Succes si asteptam noi imagini 🙂
Salut Florin zis George,
Ce sa fac, inca imi aduc aminte de copilarie. 🙂
N-am cum sa scot NR-ul, intra automat la expuneri in jurul valorii de o secunda. Camera este on Point and Shoot de la Sony, care are si reglaje manuale.
Trepied este, telecomanda este, fara fir. 🙂
Bulb, pauza, nu stie saraca. Asta pana ii facem upgrade la ceva mai inteligent.
Multumesc pentru sfaturi si te mai asteptam.
Ma bucur ca ti-ai amintit 🙂 si cu ocazia asta te invit si la un tenis sa ne revedem si sa-ti cultivi si pasiunea de fotograf sportiv.
🙂 Ma bag. Da-mi detalii pe betannet@gmail.com