Daca schimbi doua vaporase – depinde si in ce colt al orasului esti – te trezesti in Murano destul de repede.
Muu… rano! asa striga ajutorul de pilot de vapor, ala care il lega de mal la fiecare oprire. Asta ca sa-l deosebesti de Buuu… rano, alta statie de pe traseu. Muuuu… rano!
In Murano, gasesti gramezi de magazine in care se vand faimoasele obiecte din sticla colorata. Sunt si cateva sticlarii, si cateva magazinase cu anunturi de genul “noi nu vindem sticla chinezeasca” 🙂
Periplul pe-acolo a fost interesant. Casutele mai mici, in asa fel incat soarele te cam batea pe chelie. Insa sticlele construite acolo fac toti banii.
Oamenii chiar au arta in ei. Nu stiu de unde scot culorile alea si cum reusesc sa faca atatea obiecte ineresante.
Pe bucatica de pamant pe care e Muurano, e o bisericuta ingrijita, in care poti intra fara probleme. Cateva sculpturi si picturi tare frumoase. E langa marea cometa albastra, asa ca nu ai cum sa o ratezi.
Si, si abacul ala imens, l-ai vazut?
Ah, ce traseu frumos v-ati ales!
Vroiam sa te intreb daca ati ajuns si la Pisa…
Haide, mai scrie pe unde te plimbi 🙂
Distractie placuta
N-am vazut abacul. N-am stiut de el.
Pisa era aproape, dar am inteles ca in afara de turnul ala inclinat nu prea ai ce sa vezi. Asa ca n-am incercat sa ajungem acolo.