Ne-am propus sa plecam din Venetia cat mai dimineata. Targetul a fost ora 830.
Drumul pana in Florenta e destul de scurt, autostrada e aglomerata asa ca nu prea ai ocazia sa-ti pice ochii in gura. O bucata de autostrada a fost aglomerata. M-am tot gandit ca o fi vreun accident sau mai stiu eu ce alta nenorocire. Catvia kilometri am mers bara la bara, destul de incet. La un moment dat am ajuns la iesirea spre zona industriala, si totul s-a clarificat. 🙂 Astia au industrie, de-aia se aglomerau toti acolo.
Sistemul de taxare e destul de simplu. La fiecare intrare iti iei bilet, la fiecare iesire, ori sunt case automate, ori sunt case cu casier. Dai biletul, platesti. Venetia-Florenta – 16 Euro.
Trec pe langa un alt copac si acolo, sunetul imi venea de undeva de la inaltimea mea. Ba, da-o naiba! Ce pasare e asta de canta in fata mea si eu nu o vad.
Cu autobuzul 22, ne-am dus in centru. La fel ca in Venetia, ne-a luat din fata hotelului si ne-a adus tot acolo.
Mesterii astia care au facut-o, artisti adevarati. Nu mai vezi asa ceva azi, unde totul e aproape digitalizat, arta s-a transformat in puncte si linii pe diverse suprafete.
Dupa ce ne-am delectat pe dinafara cu Domul, am purces spre altezone ale Florentei. Am intrat pe strazi, trecand pe langa muzeul national, (am poza cu turnul stramb) si am ajuns la Palazzo Vecchio.
Am avut un ghid cu noi, care trebuia doar sa-si arunce ochiul pe harta si sa zica: pe-acolo!
Din Palzzo, dai intr-o piata unde zici ca au aruncat sculpturi ca pe zarurile de la table.
Lumina batea in cel mai perfect mod (sic), asa ca pune-te pe pozat. Si chiar ca am avut ce.
Pentru ca e destul de greu cu postatul, voi popula cu poze de-acasa.
marfa Croatia asta…
You have to seen it by yourself. Chiar daca as incerca sa-ti povestesc, tot nu mi-ar iesi.
Dar o sa incerc. 🙂