N-am reusit niciodata sa vad vechiul film Tron. Nu stiu de ce, poate ca a fost din cauza titlului, efectelor speciale din vremea lui Pazvante Chioru sau a altui lucru la fel de neinsemnat.
Am vazut trailerul la Legacy si am zis ca merita asteptarea pana la lansarea noului Tron. Totusi, nu m-am dus la cinema.
Am gresit!
L-am vazut pe TV mi s-a parut un film bine lucrat, ca un concert cu imagini. Cred ca 3D-ul a fost peste asteptari chiar si vazut prin doua perechi de ochelari, asa cum l-as fi vazut eu.
Dupa vizionare, a 3-a, cateva intrebari au luat nastere in capul meu. Ce vom face atunci cand vom reusi sa construim o inteligenta artificiala? Se vor gasi luptatori pentru drepturile ei?
In mod normal ar trebui sa fie… umana, sa aiba constiinta, sa-si inteleaga conditia. Cum va fi numit cel care va deconecta sistemul, daca va fi nevoie? Va fi judecat pentru asta? Evindent ca va exista back-up, dar daca e inteligenta artificiala, oare totul se poate salva pe benzi sau harduri?
Revenind la film, pot sa spun ca ideea nu e una originala. Un tip reuseste sa creeze o lume virtuala si sa intre in ea. Din nefericire, face cateva greseli si ramane acolo.
Peste 20 de ani :), fara sa vrea, fiul sau ii calca pe urme si ajunge in aceeasi lume.
Discuri, motoare, ATV-uri, costume mulate, frumos.
Plin de efecte speciale – maxim 10% din film e tras folosind decoruri reale – si de muzica electronica, reuseste sa te captiveze.
Daft Punk, pe care nu pot sa spun ca m-am omorat ascultandu-i pana acum, fac treaba buna cu coloana sonora. Asa cum a spus, filmul seamana cu un concert la care sunt “aprinse” niste lasere.
Il pun langa Star Wars, LOTR, The Fifth Element, Matrix. Vorba aia: de colectie.
