Anul asta, dupa multi ani in care am stat pe-acasa cu prietenii, am iesit din Bucuresti, pe la munte.
A fost frumos, nu mai iesisem de ceva vreme iarna, asa ca ne-a placut.
Ce am facut:
Rasuciri de 180 de grade pe sosea. Am plecat spre munte pe DN1A, pentru a evita aglomeratia. Si am fost inspirati, pentru ca pe DN1, prietenii nostri au stat blocati prin Sinaia, Comarnic, etc. Drumul pe la Cheia a fost liber ca-n palma. Insa, intr-o curba, mi-a fugit spatele si m-am pomenit cu fata spre Bucuresti. Noroc ca nu era nimeni pe sosea. Masina s-a comportat excelent si, dupa sperietura fetelor si bucuria mea, am plecat mai departe.
Ski la Bradu. Mi-am adus aminte ca am mai skiat prin liceu aici. De data asta a avut skiuri mai bune si am facut o gramada de coborari. Partia este pentru incepatori, asa ca mi-ai folosit pentru coborarile de pe Clabucet.
Echipamentul a costat 34 de lei pe zi, 10 urcari cu telescaunul lui Copos, 60 de lei. Am incercat pentru prima data coborare fara bete. Mi-a placut tare mult. Te simti liber si e mai antenant, ca sa nu zic excitant. :).
Parapanta costa 250 de lei coborarea. Bnuiesc ca te costa si urcatul cu telecabina. N-am incercat dar am auzit o fata tare incantata ca a “sburat”.
Focuri de artificii. Au fost extraordinare. Le-am filmat 10 minute fara sa apas butonul Rec. Copos a facut spectacol cu banii economisiti din salariile jucatorilor. Stam si ma gandeam cum naiba au reusit astia sa acumuleze atata avere. Au durat cel putin 20 de minute si au fost 5 sau 6 locatii in care au dat cu artificii.
Lectii de ski cu Diana. I-am luat o ora cu un baietel si 3 zile am dat-o eu gratis. Pe Bradu, de la jumatatea partiei, a coborat fara probleme. La anul o voi invata mai multe.
Eclipsa. Pe drumul spre Predeal am vazut si eclipsa partiala. Echipamentul si conditiile nu m-au lasat sa fac o fotogrfie mai serioasa. Pana am ajuns pe partie, era gata.
Ski pe Clabucet. Aici am skiat acum 4 ani, cu aceiasi prieteni cu care am facut-o si acum. Partia destul de buna, am coborat de 5 ori si am cazut de 3 ori. Cea mai urata a fost o cazatura cand mi s-a infipt manerul de la bat in coaste de ma doare si acum, dupa 4 zile. O prostie, stateam pe loc, am vrut sa ma intorc si am cazut.
N-am avut curajul sa cobor fara bete dar promit ca mai fac o incursiune si incerc.
Cazaturi si coaste paradite. De coaste am vorbit, celelate cazaturi le-am luat ca m-am lovit de maimutoii care mergeau ca pe bulevard pe partie. Bine, daca eram mai experimentat, poate ii ocoleam, dar asa, am intrat in ei. 🙂 Oricum, pe Clabucet am avut niste skiuri Elan tocite. Nu prea aveam directie cu ele. Coastele ma dor cand imi trag nasul si cand stranut. Insa din ce in ce mai putin.
Gratar si mancare. O intreaga aventura. Am ajuns in Poiana fara carbuni. Dupa ce ne-au bestelit fetele, in seara de Revelion, pe la 7-8, am plecat sa cautam. Am intrat in centrul comercial dupa inchiderea magazinelor insa am avut noroc si ghinion in acelasi timp. Noroc pentru ca am gasit patronii magazinului, care ne-au deschis alimentara, ghinion pentru ca nu mai aveau carbuni.
Intr-un final, ne-am luat inima in dinti si am plecat spre Brasov. La iesirea din Poiana am dat de un chiosc si am zis ca nu strica sa punem o intrebare. Asa ne-am ales cu ultima punga de carbuni pe care o mai aveau si care, pentru gratarul de Revelion, nu ne-a mai trebuit. :).
Am avut parte de o friptura de vita deosebita, facuta la cuptor, de o ciorba de ciolan facuta de Mihaela, am facut clatite impreuna cu Alina si am baut vin, ceai verde si tuica cu toata lumea. De gratar nu mai vorbesc.
Cainii complexului erau satui ca nici nu se mai uitau la mancare.
Lumea trenuletelor. Gasiti detalii aici.
Discutii despre Facebook cu prietenul Toscuta. Omu’ a pus un coment pe pagina mea de m-am prapadit de ras. E cel mai comentat text de-acolo. L-am sunat sa-i spun ca poate a vrut sa-l dea privat si a spus ca nu, a vrut sa-l vada toata lumea. 🙂 L-am lasat si eu acolo.
Prajituri de la Deutchland din Sinaia. Pe drumul spre casa ne-am oprit la cofetaria cea minunata. Daca ma chinui, fac prajituri mai bune. Au fost OK, dar nu extraordinare. Daca aveti ocazia, in Slanic Prahova e o cofetarie unde prajiturile sunt la fel de bune iar ciocolata facuta acolo e chiar extraordiara. Bine, astea din Sinaia nu m-au impresionat si pentru ca a mancat Diana fructele de pe ele. Asa ca n-am simtit atingerea ingerilor.
Am spart pe toata distractia, inclusiv cazarea, cam 1000 de lei.
Sper sa fie un an mai bun decat 2010.
La multi ani!
