Seara |
Mi-am luat concediu de miercurea trecuta si, marti seara dupa ce am ajuns acasa am inceput sa cautam locuri in care sa ne ducem.
Prima data ne-am oprit la Voineasa, repativ aproape de Bucale si de Valcea, unde sta un amic. Chiar l-am sunat sa-l invit la o friptura la gratar. Omul a zis DA! si eu am inceput sa sun la cateva pensiuni mai acatarii. Toate aveau ocupat in weekend. Ma, da-o naiba!
Asa ca se aseaza Mihaela si gaseste Magura, unde au facut astia de la ProTV nu stiu ce emisiune in care diverse personaje curatau, mulgeau si duceau vacile la pascut.
Cool! Hai sa mergem acolo. Sun, incepe aceeasi poveste, nu peste weekend. In sfarsit gasesc doua pensiuni. Cu unul am incercat sa negociez, n-a vrut, asa ca ne-am dus la cealalta.
Magura, in drum spre Pestera |
Familie |
Ma gandeam cum o fi, in satul ala uitat de lume, fara internet, cu semnal slab la mobil. Am aflat cum e si fara televizor. 🙂 pentru ca in camera nu aveau asa ceva. Ca sa fiu sincer, a fost mult mai bine decat daca ar fi avut.
Dimineata, soarele batea peste Piatra Craiului. Seara se muta peste Bucegi. O frumuseteee!
Prima zi a plouat, iar in celelate, vremea insorita a alternat cu vremea potrivita pentru plimbari. Asa ca, intr-o zi am mers 7-8 ore pana la Cabana Curmatura, in alta pana la Moeciu, in alta pana in satul Pestera, si intr-o seara am mers prin Brasov, sa mai luam una-alta.
De la Curmatura |
Drumul spre Curmatura e de o frumusete rara. Padure, ceva locuri fara copaci, nu prea greu de parcurs daca si Diana a mers fara ajutor. A facut nazuri tot drumul, dar a rezistat. Nu ma asteptam, pentru ca la conditia mea fizica, chiar eu m-am gandit de vreo doua ori sa fac cale intoarsa.
La cabana, o aglomeratie de nedescris. Am bagat niste vin fiert, Diana o ciorba, am asteptat sa treaca ploaia si am luat-o pe drum inapoi, nu inainte de a face cateva fotografii cu Saint Bernarzii lor.
Spre Curmatura ne-am uitat cu ochii in patru dupa urs, parca vazusem niste urme pe poteca. Am aflat ca nu prea umbla pe-acolo. In schimb, poti face 5-6 trasee plecand de la cabana, toate destul de interesante.
Brasov, noaptea |
O seara am fost in Brasov. Desi am trecut prin oras de mai mult de 10 ori, niciodata nu m-am oprit noaptea. Arata bine, cu o strada asemanatoare cu Lipscani, care pleaca din Piata Mare. E frumos luminat, destul de circulat. Chiar si-asa, nu se simte mirosul de esapament. Biserica Neagra e la locul ei, parcarea de langa te costa 3 lei pe ora. Daca ai depasit 1 minut, mai platesti 3.
Prin spate, pe langa spital, e zona veche, pe unde se scurge un raulet destul de murdar si mirosind a laturi si unde poti urca sa vezi vechea cetate a Brasovului.
Am vizitat si satul Pestera, la 30-40 de minute de mers normal. Privelistea era mai frumoasa de-acolo insa si vantul te cam lua pe sus.
Pe drumul spre Prapastii |
Ultima zi, dupa ce am coborat din Magura, am luat-o spre Prapastii. Mai fusesem pe-acolo acum 2 ani, dar acum am intrat mai adanc in munte. Pe o portiune de 200m, drumul este marginit de stanci si in stanga si in dreapta, stanci numai bune de escaladat pentu cine se incumeta la treburi de-astea. Nea Mihai, proprietarul pensiunii la care am stat, mi-a povestit ca acolo s-au filmat cateva secvente sin seria cu Margelatu. Pe marginea drumului curgea un raulet cu apa atat de curata, de te facea sa-l bei pe tot.
Bucegii cu soarele-n ochi |
Am parcurs cam 450 de kilometri, am consumat 2/3 din rezervor, mai putin decat ma asteptam. Cazarea a costat 80 de lei pe noapte, dar daca stiam dinainte conditiile, negociam clar, Brasovul si Curmatura n-au reprezentat mare gaura in buget. Cu laptele de vaca si 2 kile de branza de burduf de la niste batranei, toata distractia a costat cam 600 de lei. A meritat fiecare banut.
A fost unul din putinele concedii in care n-a sunat telefonul, nu m-am uita la televizor si nici pe Internet. Relaxare.
Regret ca nu a prea fost soare seara, ca ar fi iesit niste fotografii excelente. Am prins doar cateva cu Bucegii mangaiati de lumina, inainte ca soarele sa se culce.
Ai fost in zona mea de suflet!!! Mamaia mea s-a nascut si a copilarit in Poiana Marului, la o "aruncatura de bat" de Zarnesti. Cand mai vreti cazare super, zona de vis, distractie suna aici: http://carta.ro/cazare-poiana-marului/casa-de-vis/
Cazare calitate/pret, merita, oamenii sunt minunati!!!
ps. spune-le numele meu :p
He, he! In Poiana Marului am fost, in ultimul an de Mex. M-a dus acolo arhitectul ala nebun. 🙂 Si el avea bunici acolo. Mi-a placut Poiana.
mi-ai facut pofta de o drumetie..hehe
Nici nu visezi cat de frumos e acolo.
Daca te decizi, mergem intr-un weekend prelungit. Numai ca vom avea probleme cu rezervarile.