Cand eram mic citeam Legendele Olimpului si eram fascinat de zei, zeite si semizei. M-a fascinat Hercule, pentru ca ii batea pe toti. Mai tarziu, am aflat ca in Romania exista o statuie a lui si ma gandeam ca ar fi mare lucru daca as putea sa o vad. Mi-o inchipuiam mare, pe masura numlui eroului meu.
Am ajuns sa o vad dupa 30 de ani, in Baile Herculane.
E intr-o zona lasata in paragina, numita Piata Hercules, alaturi de Baia Diana, Baia Apollo si Hotelul Ferdinand si nu e asa de mare cum mi-o inchipuiam. Baia Apollo este locul unde s-au descoperit vestigii romane si un templu al lui Hercule. In spatele ei se afla Biserica Catolica, in stanga si in dreapta cladirile de care vorbeam mai sus, constructii care ar rivaliza cu multe alte cladiri din orase europene care promoveaza turismul asa cum trebuie. Pacat ca mucegaiul si infiltratiile le-au distrus.
Investitiile ar trebui sa fie destul de mari, pentru a le restaura insa cred ca s-ar scoate bani frumosi daca ar arata decent.
Dar mi-a placut. Am parcat pe o straduta si cand m-am dat jos din masina, privirea s-a lovit de muntii de peste drum. Aveau padure si iarba verde pana la miloc si o coama subtire de verdeata pe creasta. In rest, bucuria celui care face escalada. Am eu o cunostinta care se ocupa cu asa ceva. Pereti drepti de piatra, numai buni de catarat. Si cred ca nu sunt umblati pentru ca in statiune nu prea vin tineri dornici de aventura.

Dupa putina hoinareala, ne-asezam la Imparatia Micilor. Doua ciorbe de burta, una pentru mine una pentru fi-mea, o ceafa si 4 mici, 41.8 lei. Micii a trebuit sa-i mai dau la facut, ciorba a fost buna, ceafa asa si asa.
Mancam, plecam. E ora 18:30. La 0:20 eram in spatele blocului, dupa ce am mers regulamentar si economic. Cu o scurta repriza de viteza pe Bucuresti-Pitesti.