Azi dimineata, m-am trezit cu gandul sa ies in parc sa mai fac miscare. Nu ca as arata rau, dar am zis ca nu strica. Cum fi-mea e plecata, mi-am luat jumatatea si am inceput sa ne dam cu rolele pe o alee pe care ne-am dat pana acum de 100 de ori.

Ma balansam linistit pe asfalt cand aud in spatele meu o voce: ma, stai aici! Ma uit, si vad un javra nervoasa la picioarele mele, facand asa cum fac ei cand se enerveaza pe masini. O striga unul care se jucase cu ea pana atunci.
Am zis ca se intampla ca in cazul masinilor, latra si se cara. De unde! Bestia cu 4 picioare si tag in ureche s-a infipt exact in gamba mea dreapta si a inceput sa o rontaie ca pe un os. Am intrat dupa el pe iarba, dar a fugit. Cred ca daca-l prindeam atunci, ajungea bucati!
Dau sa ies din parc, ajung langa doi musculosi de la BGS si-i intreb cu cine ma cert ca m-a muscat cainele in parcul lor.
“Paii, mergeti la Primarie, ca ei e cu ecarisaju’. Am mai facut noi reclamatie, da’ degeaba, nu vine sa-i ia. Si daca-i ia, le da drumu’ la loc.”
Ma duc la un spital, langa mine, asistenta ma baga inauntru si o cheama pe doctorita. Asta ma trimite la Colentina, ca ei n-au vaccin, bla, bla. Ajung, dau sa intru si ma lovesc de un gardian. Zice: fratele meu, du-te la Matei Bals, in spate la stanga, a treia usa in gard, pe stanga.
Exact cum am anticipat!
Ajung la Matei Bals, unde este Centrul Antirabic din Bucuresti, cu sentimente mai bune pentru cainele din parc.
Am scapat dupa vreo 3 ore de asteptare, ca nu era doctor la cabinet si cand venea, aparea o alta urgenta si trebuia sa plece.
Acolo a fost frumos, m-am certat putin si cu asistentele, sa nu  mai stau pe hol, ca e televizorul lor, ca ele au dat bani pe el si ca ele platesc abonament, sa nu mai vorbesc la mobil pe hol ca le bruiez calculatorul, etc. M-am oferit sa le platesc si eu o parte din abonament, sa ma lase in pace sa stau la aer. 🙂 N-au vrut. Am vorbit frumos, cu toate ca la un moment dat m-am enervat.

M-a injectat o fata, cu antitetanos in umarul drept si antirabic in stangul, am plecat acasa si m-am gandit la caine. Cred ca tot o sa-i dau doua picioare cand il vad. Si cand o sa fiu in stare, ca la cum pot sa ma misc acum, mare minune daca nu trec 3 luni pana la recuperare completa.

Insa eu am fost un caz fericit. Era un nene cu un nas cat Casa Poporului. Radea lumea de el, saracul, incat nu m-am abtinut sa nu-l intreb ce a patit. Se aplecase la un caine legat in lant sa-l ia in brate si asta l-a muscat de nas! Facuse 7 antibiotice, avea branule in ambele maini si era si internat. Asta caz nefericit! Insa el a realizat ca animalul n-a avut nicio vina. Dar eu? Ce vina am avut? Ca n-am schitat nimic la cainele ala, rulam linistit pe alee, la 1 metru de iarba.

Concluzia: o sa militez pentru eutanasierea cainilor vagabonzi. Am doua motive:
a. cheltuieli reduse pentru ca nu mai stai sa le dai manacare, sa-i castrezi, sa-i vaccinezi si sa-i transporti de unde i-ai luat
2. javrele nu produc nimic, nu aduc niciun beneficiu. Stau, latra, musca sau nu.
Caut site-uri ale organizatiilor pt protectia animalelor, aia care se dau de ceasul mortii sa nu le omori protejatii. Sa le zic cateva pe forumuri, daca se poate. Las-o in puii mei!