2. Colegii. Eh, ei sunt la fel ca rudele: nu-i alegi, te pricopsesti cu ei. Trebuie sa stii sa pastrezi o distanta de, sa-i spunem, confort. E bine sa te imprietenesti la catarama, sa poti sa discuti orice cu un coleg, sa-ti faci prieteni. Poate fi benefic sau distructiv. Uneori, din prea multa prietenie, lucrurile degenereaza.
3. Mediul de lucru? Una e sa lucrezi in Damaroaia, alta e sa ai un birou civilizat, cu lumina naturala in cea mai mare parte a zilei. Datorita mobilitatii excesive, poti sa stai acasa si sa lucrezi. Esti la client toata ziua, acasa vii si faci rezumatul, stabilesti ce ai de facut peste o saptamana si ai rezolvat problema. Elimini costuri cu chiria, curatenia, timp pierdut in trafic. Esti mai eficient. Conditia este sa nu te pierzi, sa nu crezi ca daca esti acasa te poti trezi la 10, ca asa e bioritmul tau. E adevarat, se pierde contactul cu colegii, dar sa fim seriosi. In multinationale, sunt oameni care se intalnesc prin videoconferinte si, de 4 ori pe an, se strang si fizic intr-un loc.
4. Banii? Da, sunt o componenta importanta in unele momente din viata. Desi parerea generala este ca nu pleci de la un loc de munca din cauza banilor, head hunting-ul infirma teoria asta. Bine, banii sunt si in acest caz o singura componenta. Hai sa-ti dau un Ferrari, abonament la sala, ca te vad cam sfarsit, poate si operatii estetice pe gratis. Ai nasul cam mare, nu?
Ce faci cand una dintre caracteristicile astea se degradeaza? Ce faci cand ai ajuns expert, cand nu mai ai colegi pe care sa te bazezi, cand mediul de lucru nu e cel mai potrivit si cand nu mai poti sa-i cumperi nevestei, amantei, copilului o ciocolata cu menta?
Cauti altceva, ce sa faci…Desi dupa parerea mea, cand se intampla asta, ar trebui ori sa ceri sa treci la un nivel superior, ori sa ti se ofere asta, in virtutea unui firesc mers al lucrurilor.Daca nici una nici alta nu se intampla, inseamna ca intradevar nu mai ai ce cauta acolo.
"Specialistii" sunt de parere ca e mai mult negativ decat pozitiv sa ai acelasi job in cadrul aceleiasi companii o perioada mai mare de 3 ani.Ca asta se traduce prin plafonare, lipsa increderii de sine, dezinteres vis-a-vis de evolutie, etc.
Teoria cu 3 ani o stiam si eu si se pare ca e adevarata. In opozitie, daca ai mai putin de un an intr-o companie si pleci, inseamna ca nu prea ti-ai ales bine traiectoria. Totul e relativ. Depinde foarte mult de ceea ce poti, de ceea ce se vrea de la tine si de ceea ce ti se ofera. Mai mult, daca nu vezi luminita de la capatul tunelului, esti pe un drum gresit. E posibil sa tragi in alta directie.