Acum 1 an si jumatate cand treceam prin intersectia din fata Casei Scanteii, ma uitam urat la cele doua cladiri de birouri care se construiau in fata Expozitiei. Ma gandeam ca o sa arate urat, aruncate acolo. Bine, si acum cand sunt terminate, mi se par ca maslina pe tortul de frisca.
Ieri am avut vizitat una dintre ele, cu ocazia unei intalniri de afaceri. Am urcat cu un lift destul de rapid si foarte bine reglat. Nu am simtit cand am ajuns aproape la ultimul etaj.
Lucrul care m-a impresionat a fost privelistea. Se vedea tot lacul Herastrau unde acum 20 de ani faceam canotaj. Mi-am amintit cum ne lua un coleg cu barca de pe malul dinspre Expozitie si ne trecea pe partea cealalta, unde era clubul. Mi-am amintit ca faceam turul de Herastrau sub 30 de minute, cum faceam ramat cate 10 minute fara oprire si cum am iesit pe locul 2 la singura competitie la care am participat. Mi-am amintit cum s-a rasturnat schiful cand ne-am gandit noi ca putem sa vaslim cu toate 4 valslele desi iesisem pe apa doar de cateva ori. Mi-am amintit si cum ne-au scos din apa rece de primavara frumoasele fetele de la caiac-canoe. Pacat ca am ajuns acolo la momentul la care puteam sa practic canotajul doar de placere.
Nu ma intrebati ce e zgaiba din coltul din dreapta sus. Nu voi mai duce telefonul inca odata la reparat!
Telefonul tau face poze atat de urate incat strica privelistea :))
🙂
Data viitoare iau Canon-ul 3000. Cred ca mai am pozitii pe film.