Ieri mi-am intrebat colegii daca au tinut vreodata jurnal.
Eh, o parere a fost ca nu-ai nevoie de jurnal, ca nu traiesti in trecut, traiesti in prezent, ca acum esti suma intamplarilor si ca, oricum, ai evoluat. De ce sa te intorci in timp?
Chiar asa, de ce sa tii jurnal?
Pentru ca suntem oameni si e natural sa uitam, pentru ca au fost momente care ne-au marcat, momente prin care s-ar putea sa nu mai trecem. Mi-ar face mare placere sa ma intorc in timp, sa ma intalnesc cu prietenii de-atunci. Din nefericire, asta nu se mai poate.
Cati dintre voi nu si-au adus aminte cu placere sau cu durere, ascultand melodii vechi de 10-15-20 de ani, despre evenimentele de-atunci?
Prima dragoste, prima despartire, primul prieten plecat dintre noi…
Fie ca ne place sau nu, fie ca scriem sau refuzam sa o facem, amintirile noastre sunt totusi pastrate pe banda, pe DVD, pe hartie.
E adevarat ca am evoluat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa lasam totul in spate.
Citeam, ieri, pe blogul lui Mishu (nu Gainusa), cat de emotionat a fost cand s-a vazut cu doi fosti colegi de facultate. Omul are 60 de ani! Daca a ajuns acolo si tot se emotioneaza, inseamna ca nu trebuie sa ne ignoram trecutul.
Samuel Pepys este primul om care a devenit vestit datorita juralului pe care l-a tinut. A fost membru al parlamentului englez prin anii 1600. A fost martorul multor evenimente din acea perioada, evenimente pe care le-a descris in jurnalul lui. Unul dintre ele, valul de ciuma din Londra, care a ucis peste 100000 de oameni, sau Marele Incendiu din acelasi oras, care a inghitit o mare parte din el.
In zilele noastre, jurnalul clasic s-a transformat in Blog. Diferenta esta ca, in varianta noua, isi pot da si altii cu parerea despre ceea ce gandesti. 🙂
Viata e un jurnal.
Pace!