Cum să ții o firmă în picioare – EPISODE I

Mă gândisem să pun un titlu prăpăstios, dar am zis ca mai bine vorbim mai pe pozitiv, așa.
Vine o vreme când un om trebuie să își facă firma lui. Face parte din ciclul vieții și al morții. Te naști, înveți, te angajezi să te exploateze unii, apoi faci o firmă să exploatezi tu alți oameni. Dacă te-ai educat bine, poți sa dai fail la exploatare și să lucrezi cu oamenii ca și cum sunt partenerii tăi.
Unii nu vor fi niciodată partenerii tăi, dar e mai bine să mergi pe linia asta pentru că de aici vine progresul. Cointeresează-ti angajații și o să ajungi pe culmile succesului.
Evident, sunt multe motive pentru care poți da rateuri mari. Și o să vorbesc despre câteva dintre ele.
1. Când începi un business, dacă piața nu îți oferă o oportunitate și pleci tu la drum doar pentru că vrei să vinzi becuri, ai șanse mari să ajungi în groapă. Pasiunea ta pentru becuri nu înseamnă și pasiunea altora pentru becuri.
E bine ca atunci când pleci la drum, să știi măcar în proportie de 60-70% că există o piață pentru ce vrei tu să vinzi, fie că sunt produse fie că sunt servicii.
2. Pleci la drum de unul singur. Șansele de a ajunge în groapă sunt destul de mari. Nu ai pe cine să te bazezi, efortul de a împinge lucrurile este prea mare pentru un singur om, folosești un singur creier pentru idei și modalități noi de a găsi clienți și de a dezvolta noi produse. Deși este cel mai bine să fii singur într-un business din câteva puncte de vedere, pe termen lung, cu partenerul potrivit, poți realiza mai mult. Unde mai pui că poți împărți și stresul. Nu e tot pe capul tău!
3. Lupta între acționari. Am văzut asta de prea multe ori. Alegi oamenii cu care pleci la drum fără să îi cunoști atât cât trebuie, și în scurt timp săbiile încep să se arate, scuturile se ridică, primele capete încep să cadă. Totuși există și povești de succes. Aș minți dacă aș spune că nu am văzut așa ceva. Oameni care au încredere totală în cei de lângă ei și nu își pun niciodată problema că lucrurile o pot lua sau au luat-o pe căi necinstite.

Miting PSD din 09.06.2018

O întreagă discuție pe tot interenetul despre cum PSD aduce oameni la mitingul măreț. Dacă își închipuia cineva că, exceptând membri de partid, vine cineva la mitingul lor de plăcere, se cam păcălește singur. Hai, să nu fim totuși absurzi. Cu siguranță vor exista și oameni care vor veni din păcere. Dar n-o sa-i vezi niciodată venind pe jos din mijlocul țării.
Anway! Azi mă aflam într-un sediu unde lucrau mulși polițiști. Cum stăteam eu cumințel acolo, iureș mare!
Măine misiune! De la 2 la 10! Nu accept lipsa decât dacă, doamne ferește, e vreun eveniment special! Sa mergem să susținem cauza! N-auzi ce zic ăștia? Că vor fi 200000 de oameni. Ca n-or fi 200 si or fi 100, tot e mult!
Mă duc la botez! zice unul.
Cum mă, ce e ăla botez?
La botez, mă! Cum crezi că mă mai duc la botez la ora 10??
Da eu n-am caschetă, zice alt tip.
Du-te, mă, jos și ia de una.
Hai, mai faceti rost de doi oameni! Al dracu de miting!!!

Radio Guerilla

De obicei, când scrii lucruri care nu prea sunt OK cu politica unor pagini de Facebook, te alegi cu un block. Este evident că acolo trebuie să apară doar lucruri frumoase, doar oameni care laudă activitatea acelor pagini și nu critici și alte bălării. Așa s-a întamplat, în cazul meu, cu pagina lui Mircea Badea. Mai nou, așa s-a întâmplat și cu pagina Radio Guerilla.
In mod normal, cea mai tare emisiune pentru un radio, e emisiunea de dimineață. De ce? Păi e simplu: oamenii o ascultă până intră la job. Eu o ascultam în mașină, însă am facut un efort și am cumpărat un reveiver să o ascult și acasă, până plec.

Radio Guerilla a pornit ca un radio al nostru, al ascultătorilor. În mare, a rămas așa și azi. Doar că timpul a trecut și așa cum stă bine unui lucru bine făcut, Guerilla a crescut mult. Și s-a schimbat dintr-un radio pentru ascultători într-un radio pentru bani. E normal sa se schimbe, mă gândesc, însă treaba cu banii e evidentă când n-ar trebui să fie. Dobro a zis odata asta și i-am mai sters din pacate. Oricum se vede că există siguranță financiară și dorința de a face munți de bani. Se pierde independența: trebuie sa îi lauzi pe ăia cu saltelele, pe ăia cu magazinele care vând oale și tigăi, pe ăia de vând BMW-uri. N-ai ce să faci. Dacă le primești pe gratis sau la preț foarte bun, trebuie să faci și așa ceva. In poziția asta trebuie sa intri în horă. Nu ascult alte radiouri, așa că nu știu cum fac alții.
Ce se mai întâmplă la Guerilla de se supără ascultătorii?
Dobro încearcă să spele PSD-ul, și nu știu de ce. Oricum nu are importanță. Însă și colegii lui de la Dimineața, s-au luat dupa el, oarecum. Hai, că încearcă să spele PSD, e treaba lui. Dar râde de ăia care ies în piață, și asta chiar nu e OK. Și mai rau e că oameni fideli Guerilla încep sa își schimbe opțiunile, pentru că au sesizat asta. Iar ascultătorul tipic de Guerilla nu e PSD-ist și nu acceptă hoți, furturi, bătaie de joc. Din fericire. Incă nu e PSD-ist! :).
Dobro, pt că el e exponentul Radio Guerilla, îi ignoră pe cei care îi atrag atenția și zice că e mai bine să plece pe alte frecvențe. Cu argumentul că e echidistant, că trebuie să prezinte realitatea și din partea cealaltă. A hoților, completez eu. E normal și asta. Vrei să mă asculți? Ascultă-mă așa cum sunt! Nu vrei? Du-te la Radio ZU! Dar când îți zic 5 oameni că ești beat, ar trebui să realizezi că ești beat.
Dobrovolschi nu e un om rău. Face chestii mișto, e cool, e amuzant, e inteligent. Echipa de dimineață are momente de aur. Dar șeful e puțin complexat. Nu face față criticilor serioase. Pe alea subțiri le ia la mișto și trece peste ele. Dar celor serioase, nu prea le răspunde. Alege poziția struțului și bagă capul în pământ. Iar ca să nu mai aibă posibilitatea să audă și alte critici, taie canalul de comunicare cu ascultătorul. Uneori e de înțeles, alteori nu. La psihic face bine.
Oamenii au crescut. Asta le oferă o mulțime de posibilități. Guerilla nu era așa. Guerilla era al ascultătorilor. Acum e a altcuiva.

Despre nivelul educației audientei… cred că au din toate palierele, daca ma gandesc cate injuraturi și-a luat fata aia care face emisiunea Roz, când a înlocuit pe cineva, peste zi. A propus un subiect dubios, discriminând gay-ii, și nu i-a fost bine. S-a trezit să întrebe ce ai face dacă ți-ar spune copilul ca e gay! Păi tocmai cu întrebări din astea faci discriminare, toanto.
Dacă îți spune că e gay, asta e! Trebuie să faci ceva? Oricum, cred că are de-ale gurii pentru 3 ani de zile, la cât se ruga de oameni să nu o mai înjure.

Deci, lucrurile nu sunt asa roz, dar sunt încă OK, dacă ignori anumite derapaje, multe dintre ele gratuite. Nu mai țin nici justificările alea ca așa sunt eu și d-aia zic orice. Eh, daca ești din PSD, nu trebuie sa le ignori, ci chiar te bucuri de ele. 🙂

O să spuneți că am ceva cu Dobrovolschi. Ar fi culmea! N-am. E businessul lui, treaba lui cum îl dezvoltă.
Am cu faptul că exista ceva care ma bucura total în fiecare dimineață. Ani buni de dimineți. Și acum nu mai e. Mă rog, e! Dar în proprorție de 90%. Însă ăia 10% sunt ca un fel de plăcere întreruptă. Ca atunci când faci sex si vine vecinul la ușă să îți spună sa dai televizorul mai tare. Îți piere tot cheful, dacă mă înțelegeți.
Cea mai proastă parte e că sunt aproape convins că dacă nu se schimbă puterea, ăia 10% vor deveni 11%.

Pentru mine, dimineața e ok în proporție de 90%. Când ma gândesc la alternative, mă ia capul!

Despre recompense

Michio Kaku – Reimagine Tomorrow World-renowned physicist Michio Kaku reveals how a simple test using marshmallows can predict how successful you can become. Speaker: Dr. Michio Kaku, interview with Tom Bilyeu Publicată de Goalcast pe 17 Mai 2018 Urmează și text

Viața, ca o zi de vară

Tinder. Să nu îmi zici că n-ai auzit de el, că te spun lui tovarășa! Pe tinder, spre deosebire de alte rețele de socializare, găsești oameni interesanți. De ce? Pentru că e vestit că facilitează alt tip de relație decât alte mijloace de comunicare. S-a împământenit ideea ca e o rețea care are sexul ca punct de plecare. Chiar creatorii Tinder susțin asta.
So, oameni interesanți, din punctul meu de vedere. Din punctul de vedere al tipelor cu care am stat de vorbă, se pare că sunt destui dobitoci acolo.
Ideea e că o fată cunoscută pe Tinder a fost scăparea mea. A contribuit esențial la recuperarea mea după ultimul accident. Cu alte “oameni” am rămas prieten până în ziua de azi, fără sa ne vedem vreo clipă.

Woman Becomes Best Friends With A Bee She Rescued

When she found an injured bee in her garden, this woman took her in and was surprised when she got so attached to her. Today on Soulmates, watch how Bee and her mom developed such an unusual, special bond ❤️️❤️️❤️️

Publicată de Soulmates pe 13 Mai 2018

Acum ceva vreme, m-am înâlnit online cu Andrea. Nu din formația Andrelelor. O tipă sclipitoare, cu umor fin și înțepător, exact ceea ce caut în oameni. Scrie, pare că și cântă în mintea ei, glumește fără rețineri. Imi place că n-are grețuri sa spună lucrurilor pe nume. Adică dacă se referă la rinichi, nu ii spune aparat de filtrat care produce pipi. Îi spune direct rinichi, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
So, are un blog și mi-am aruncat privirea pe el în diagonală. Nu mai știu cum am început, însă am observat că scrie puțin dark. Lucru ciudat, la cât m-a făcut să râd. M-am întrebat de ce scrie așa, dacă pot să fac ceva să apară și alte povești pe blogul ei.

Într-o zi, destul de rapid ca evoluție, i-am povestit despre copiii care își cumpără vată de zahăr. Am o serie de fotografii în care se vede expresia piticilor în momentul în care primesc bățul ăla cu vată albă.
Ia scrie, mă, despre asta. Uite și o poză, să vezi cum e. Fețele copchiilor erau bucuria întruchipată! Și asta voiam să scot din ea. Bucuria aia de a trăi. In pana mea, ca pe aia n-ar trebui să ți-o ia nimeni. A scris, dar n-am reușit să-mi dau seama cât de mult am răscolit. Poate îmi făcusem așteptări prea mari, mă gândesc. Eu voiam ceva exploziv, pentru că-s puține momentele în care copiii reacționează ca în fața unui băț cu vată dulce. Andreea a scris tot cu o umbră de tristețe.
Conversațiile noastre au continuat, uneori mai spumopase decât o bere cu detergent, alteori serioase. Tipa scrie când e inspirată de întâmplările prin care trec cunoscuții ei. Mai scrie și despre ea, puțin prăpăstios, aș putea spune. Da’ talent are mai mult decât mine. Certo!

Eu tot cred că are un ”boton” care trebuie apăsat, ca orice om, de altfel. Mă gândesc mereu că dacă după lunile alea de stat în pat rămâneam cu probleme la balcon, ar fi fost destul de urât.
Nene, viața e frumoasă. Oare sunt egoist spunând asta?

Totuși cred că nu are importanță cât de mult stai pe pământ. Albina din secvența video de mai sus nu a stat prea mult. Dar a rămas agățată de floare până a luat-o tanti în casă. Și a fost fericită până la urmă.

Important e să găsești bucurie cât poți de des. Și dacă nu găsești, ți-o faci!

Mark Țucărberg, Cambridge Analytica și senatu’ american

M-a interesat subiectul, mai ales că. inițial, CEO Facebook a zis că nu se duce el la audieri. Interesul a pornit odată ce am văzut declarația lui, cea în care spunea că Facebook e vinovat pentru dezvăluirea datelor personale și folosirea lor de catre o companie, chiar daca Facebook nu și-a dat acordul. Asta spune multe despre un om, mai ales că sunt de aceeași părere: dacă vrei să fii sigur că un lucru e bine făcut, atunci verifici personal. Omul nu a verificat, iar Analitica s-a folosit de ceea ce culesese. Acum și-a cerut scuze că a fost prost și nu a verificat. I-a crezut pe ăia care i-au dat o hărtie.
Am cunoscut un singur om care gândește la fel și de la care am învățat principiul ăsta. A fost managerul, șeful, coordonatorul meu, că nici nu prea știu cum să îi spun, cât timp am activat în Mobexpert.

Anyway!
Apoi au urmat audierile. Iar dacă nu l-ați auzit, ați face bine să urmăriți macar pasajele postate aici. Materialul de deasuprea are căteva minute, cel de dedesubt trece de o oră. Însă o să auziți cuvintele unui om care a dezvoltat un business uriaș, bazat aproape exclusiv pe conținut pe care eu, tu și alții l-am pus acolo.

Trecând peste faptul că unii senatori americani erau superhabarnisti – poți trimite e-mail prin whatsapp, daca Faceook te urmarește și când esti offline, plus multe altele – nu pot să nu remarc că și la ei e aceeași nevoie de spectacol și că există interese uriașe care sunt urmărite. Se poate observa clar că unii dintre ei aveau întrebările pregătite de alții. Nici măcar nu înțelegeau ce întreabă. Țucărberg a răspuns cinstit, aș putea spune. A evitat unele răspunsuri, puse în mod clar în așa fel încât el să se poziționeze într-un anume fel. Și mi se pare normal să facă asta.
Oamenii sunt revoltați că niște unii le-au folosit datele personale. Fraților, v-ați dat acordul pentru asta, nu mai smiorcăiți atât! Hai să fim golani până la capăt! Toate deplasările voastre la aeroport, mesele copioase, concediile frumoase, femeile și bărbații din viața voastră, toate și-au găsit loc, la un anumit moment, pe Facebook.
Nu mi-ai dat like la postare, uite ce articol am mai scris, nu am strâns “viziualizări”, m-au părăsit 30 de “prieteni”, nu mă bagă nimeni în seamă! Probleme , chestiuni de viață care acum, dintr-o data, devin comori!

Meanwhile, Sen. Ted Cruz (R-TX) took a different line of questioning (perhaps not surprising since, as several have pointed out, Cruz himself was working with Cambridge Analytica), noting that the platform seems to express a bias against conservative stories and users.

So, Ted Cruz lucra pentru Cambridge Analytica. Un fel de Liviu Pleșoianu care lurează pentru DNA. Acum văd ca pe net el apare ca fiind conceput dintr-un singur părinte. Bine că nu e doar din tată, că deja îmi puneam mari probleme.

Oricum see explică multe!

Revenind. Nicăieri în lumea asta nu ești în siguranță în ceea ce privește datele personale. Doar dacă trăiești în pădure și nu ai net. Iar dacă ești senator, președinte, Dragnea, asta nu înseamnă că nimeni nu știe ce ai făcut. Se știe totul, dar într-un cerc restrâns.
Așa că oricât o să încercăm să ștergem date din Facebook, nu se mai rezolvă nimic. It is too late, dragilor.

Sebastian Ghiță

Du-te-n morții mă-tii! Vine Coldea și nuștiu ce zice despre trădători de țară. Și se trezește Sebastian Ghiță sa guițe ca ” mi-e frică de declarațiile astea, mai ales că ne-am crescut copii împreună!” Păi unde morții măt-ii ai fost, mă, până acum? De ce nu ai vorbit, mă, în …

Citeste mai departe

Despre proști, încă odată! Prostule!

Azi a început campania de informare asupra declarației 600. Așa că nu mai poți să spui că nu știai.

Mă întrebam acum câteva minute, de ce nu există în țara asta un băiat deștept care să facă o acțiune în justiție împotriva acestei adăugiri. Pentru că suntem o țară de proști, unde bătăliile sunt duse de cei care nu pot face nimic. Cei care pot face ceva, cum ar fi avocații super pregatiți, stau și o sug în cabinetele lor. Se gândesc că pentru ei, care la un mic proces câștigă de nșpe ori ăia 2800 de lei, suma asta nu reprezintă nimic. Așa că de ce să se agite ei, când sunt foarte puțin afectați.

Să iți mai explic odata, PROSTULE VOTANT AL PSD ȘI ALDE, că dacă faci business și ai succes, trebuie să plătești niște contribuții în AVANS, PROSTULE, în AVANS! Îți amintesc și de ALDE, că poate nu realizezi că și ăștia și-au dat OK-ul, PROSTULE!
Iți spun PROST până te văd ieșind în stradă! Că poate nu te prinzi că esti si ai fost PROST când ai pus ștampila aia fără să găndești și cănd spui din toată inima că să îi lăsăm să lucreze pentru Țară! DOBITOCULE!
Nu spun că e rău să plătești sănătatea, dar nu trebuie să o plătești de DOUA ORI, PROSTULE! Că atunci când doctorii siamezi îți iau temperatura, nu îți pun două termometre, PROSTULE!

Eu mă întreb ce se poate întâmpla dacă nu depui declarația asta. Dacă toți banii pe care o să îi căștigi in 2018 vor ajunge la tine prin Western Union, de exemplu. Sau în Bitcoin! Dacă la 31 ianuarie, termenul limită, prin conturile tale bate vântul? Ce face statul? Cum te pedepsește?

Cum, DOBITOCULE care AI VOTAT cu PSD, să plătești de două ori. Cum accepți să plătești taxe în avans, IMBECILULE! Oare te gândești seara când te duci la culcare că ”ce le-au tras-o ăstora, futu-i în gura!” Gândești așa, RETARDATULE? Ca să vezi âncă odată cât de PROST ești, gândește-te că Ion Țiriac tot 2280 de lei plătește, PROSTULE! Sau poate el îi plătește toad odată, că nu are carte de muncă! DOBITOCULE!
Nu îți mai povestesc și de cei care trebuie să plătească 8000 de lei, PROSTULE, din drepturi de autor pe care s-ar putea să nu le mai primească în 2018. Dar așa e, PROSTULE, când credităm un stat adus la faliment de ăia pe care i-ai votat și îi susții tu, RETARDATULE!

Ăștia care știu despre mine mai multe, s-ar putea să îmi spună că nu am votat. Mai povestesc odată, să fie clar: când a trebuit să votez, nu puteam să ies din salonul spitalului și să merg până la parter unde era urna mobilă. Iar urna mobilă, deși am cerut-o, nu se putea deplasa până la etajul nouă, prin spital. Că așa erau regulile de igienă în spitalul ăla! PROSTULE!

Nu-i așa că ești PROST?

Ieri, Carmen m-a cinstit cu o sticlă de Fanta. O sticlă de jumate, portocalie. Mi-am adus aminte că nu mai mâncasem pâine cu Fanta de multă vreme. Așa ca m-am mi-am luat o felie de pâine făcută de mine, m-am așezat pe scaun și am băgat bărbătește. Pe Carmen o …

Citeste mai departe