Despre promovare

Nu despre orice promovare, ci despre promovarea homosexualității. 😉
Nu e prima dată când scriu despre subiectul ăsta. E la moda acum. Toată lumea discută despre referendum, toată lumea se dă de partea comunitaților sexuale minoritare. E cool să faci asta.
De fiecare dată, triggerul e o opinie a unui cunoscut sau un articol citit pe undeva. Ceea ce înseamnă că nu sunt extrem de preocupat de subiect decât când cineva îl aruncă în fața mea. Mă deranjează, așa cum îi spuneam și ei, discriminarea inversă.
De-astă dată, e vorba de o postare a unei amice de pe facebook și nu numai. Acum vreo două zile, face un post cu o fotografie cu doi tipi care erau implicați intr-o activitate care presupune schimbul de fluide, cu textul “de fiecare dată când pui așa ceva pe facebook, un prieten o sa-ți dea unfriend”. Adică o să-și ia prietenia înapoi. Tipa comenta ” liber la unfriend”, ceea ce denotă faptul că nu a postat pentru a atrage gânduri pozitive, ci se aștepta din start să primească critici negative.
M-am gândit și nu mi-am închipuit-o stând pe scările de la Cercul Militar, așa cum făceam acum o veșnicie, cu un umăr plin de lacrimile unui gay năpăstuit, fie el femeie fie bărbat.
Am intrat in discuție, spunându-i că nu îi dau unfriend pentru că “ma astept sa postezi o fotografie cu doua tipe sărutându-se și două fotografii cu un tip și o tipă făcând acelasi lucru. Nu cred că promovezi relațiile homosexuale în detrimentul celor heterosexuale. Sau…?”.
Și a început bâlciul!
Cum mie îmi place să argumentez până în pânzele albe, continuarea discuției a venit ca un bonus anual de 200%.
Argumentul ei în ceea ce privește postarea a fost că nu face reclamă, doar promovează “egalitatea intre oameni. Promovez libertatea fiecaruia / fiecareia dintre noi de a iubi pe cine vrea! Si cu siguranta promovez dreptul de a alege fara ingradirile unui sistem pe motive de frica, prejudecati, lipsa de informatii etc!”
Mergând mai departe cu discuția , am subliniat că nu cred că există vreo îngrădire a dreptului de a alege sau a libertății de a iubi. În fond, fiecare e liber să iubească orice. Unii iubesc pisicile, alții iubesc caii, unii iubesc banii și tot așa. Nu cred că în România, la momentul pe care îl trăim, există vreo îngrădire a dreptulul la iubire sau a libertății de a alege între o mie de lucruri pe cel care te satisface mai mult.
Oare fără a promova relațiile homosexuale sau comunitatea LGBT, oamenii ăia suferă pentru că nu au dreptul de a alege.

“Ideea e ca in ultima vreme, tot promovam relatiile gay. Promoveaza și relațiile straight. Alea ce au? Spune-mi ca nu e nevoie, ca alea sunt normale!
Ideea e ca nu trebuie sa promovezi un anume tip de relatie. Dacă ti se pare ca unii sunt mai neajutorati, fa ceva concret si explica-le celor care nu inteleg de ce sunt aia mai neajutorati pozitia ta. Repet, doar celor nu iti inteleg pozitia. Ia o grupa de 10 oameni si stai de vorba cu ei. Povestește-le de ce ești împotriva discriminarii. Daca te inteleg, ai dat lovitura.
Poate toți amicii tai stiu despre ce e vorba, iar postarea nu le spune nimic nou.
Hai sa o gandim asa: daca sunt oameni care se simt agresati de “promovarile” astea? Se simt agresati, dar n-au o problema cu modul in care iubesc alti oameni. La ei te gandesti? Sau nu te intereseaza opinia lor?
Stai, ca e clar că nu te intereseaza, ca ai inceput cu liber la unfriend. 🙂
Nu esti politically correct!”

Eram puțin indignat de faptul că oamenii cred că gay-ii sunt prigoniți în Romănia. Nu suntem 100% toleranți, dar care țară se poate mândri cu asta? Acum ceva vreme, vedeam cum doi tipi de culoare au fost bătuți în Brăila, nu cred că este o atitudine a majorității românilor, cum îi place lui Dragnea să spună.
Nu spun că a existat o părere care, referindu-se strict la subiect, susținea că “Progresul nu poate veni decat prin incercari si schimbari din simplul motiv ca realitatea de azi nu este perfecta si ea poate fi imbunatatita.”
Cum să spui că o relație homosexuală înseamnă progres, cand toată evoluția a fost bazată pe două sexe? Mă rog, există și animale care se înmulțesc fără a avea nevoie de partener, dar asta e altă poveste. Și alea au nevoie de material genetic diferit pentru a o face.

So, relațiile homosexuale înseamnă progres sau nu înseamnă?

Părerea mea este că duc într-o fundătură. Nu văd două persoane de acelați sex făcând copii, oricât s-ar strădui. Ce înseamnă asta? Că inteligența lor, moștenirea lor genetică nu se transmite mai departe. Păi asta vrei, în numele iubirii? Se pare că da. Că iubirea este oarbă.
Putem să argumentăm și să spunem că există cupluri hetero care nu au copii. Asta e viața. Unii nu vor, alții nu pot. Dar la ei există posibilitatea de perpetuare a speciei. Sunt cazuri putine, raportându-ne la populația actuală de aproape opt miliarde, în care doi oameni nu pot avea copii din motive medicale.

“Eu nu as defini o preferinta sexuala care nu duce nicaieri din punct de vedere al evolutiei unei specii ca fiind progres. As compara-o, cel mult, cu cititul unei carti. Iti mai imbogatesti cultura.”, raspundeam unei alte tipe. Mai târziu, ea a argumentat că se rerferea la progresul în sensul drepturilor umane.
Încă odată, că poate eu nu știu: sunt relațiile homosexuale interzise în România? Nu sunt, nu?
Dreptul de a înfia copii este interzis. Și mi se pare normal. Cum scriam si mai demult, dacă vrei copii, fă-ți. Dreptul de a forma o familie, de a te căsători, e interzis. Cu asta nu sunt 100% de acord. Aș fi dacă aș sti că nu urmează acțiuni de stradă care să solicite dreptul gay-lor de a înfia copii.
Nu mi se pare corect ca rezultatul a milioane de ani de evoluție să fie stricat din condei. Efortul ala merită mai mult decât o familie gay care înfiază copii pentru că nu-i poate “produce” de una singură.

By the way, am intrat pe postarea originală și am găsit o replică de bun șimț a unui tip, care spune așa: “I am a 50 year old male who has been in a relationship with another man for 23 years. Not once has this ever been an issue, a problem ,necessary or topic of discussion. I’m not saying no one has rights, I’m merely stating that NO ONE DESERVES OR SHOULD DEMAND special rights or privileges. This is one world and we are all one people. You can kiss whomever b you like. I just don’t think it needs to be on a billboard or a bus or on every wall in America. I have many relationships with people from all walks of life and in all this time, who I’m kissing has never been Frontpage news! I don’t need boardwalk advertisement to make it acceptable for anyone to decide who I do or do not share affections with. I am me, I will always be me and that is NEVER going to change! Acceptance is taught not purchased! I’m not paying for anything that I can’t stand firmly in my own beliefs for.

Închei prin a spune celor care tot “promovează” lipsa virtuală de alegere, să mai stea un minut înainte să lovească enter-ul ala. E mai bine să gândești de două ori înainte de a face odată.

Inimă neînfricată

Astăzi am facut o sesiune de film, și ne-am uitat la Inimă neînfricată, filmul lui Gibson. E unul dintre filmele care mi-au deschis ochii asupra luptelor din politică.
El, House of Cards și or mai fi și altele.
Eu am zis de la începuturi, că mișcarea asta de stradă și tot ce se petrece de aproape un an nu e menit să dea un partid jos sau să urce un partid sus. Nu! Mișcarea asta este pentru ca în România să nu se mai întâmple hoții, iar hoții să plătească mai repede și mai îndesat.
Nu sunt singurul care gândește așa, dar până zilele trecute n-am prea văzut să vorbească oamenii despre ea. Și mă bucură tare că a început să apară din ce în ce mai mult în spațiul public.
Nemernicii aștia care cred că vor veni să facă ce au făcut cei dinaintea lor, se vor gândi de două ori.
Care e legătura cu Bravehart? Filmul ăsta se potrivește foate bine cu realitatea zilelor noastre.
E vorba de asupriți care s-au ridicat la luptă împotriva asupritorilor. Și care au atras de partea lor alți oameni care se săturaseră de cizme pe ceafă.
Însă au avut un lider, unul care i-a unit. Unul care le-a arătat că se poate, care a vorbit cu ei despre curaj și despre libertate. Un lider care era dispus să moară pentru ei, nu pentru el.

Oamenii trăiesc și mor. Însă sunt unii oameni care doar mor.

Trebuie să vrei să faci ceva. Lupta asta de acum nu va avea efecte imediate. Dacă lucrurile se pun pe un făgaș normal, efectele le vom vedea în ani. O să construim șosele, aeroporturi, o să fim mai fermi când o să fie vorba de resursele pe care încă le mai avem. Pentru că nu vor mai exista Adrieni, Liviulici, Viorei, Ludovici, Attile, Traiani care să vândă tot, pe doi lei.
Când imi aduc aminte cu cât s-a vândut Watsapp, mă ia durerea de cap. Cred că dacă pui toate vânzărilde de companii ale statului ți nu ajungi la suma aia! Băăă, nu ajungem nici la jumătate!
De ce s-a întâmplat așa? Pentru că unii s-au mulțumit să-și umple buzunarele.
Trebuie să apară un om care să facă istorie. Avem 20 de ani, peste 20 de ani și nu s-a arătat niciunul. Zero personalități politice, exceptând oamenii din generația lui Ion Rațiu si Câmpeanu.
Nu știu cum să fac, cum să insuflu dorința asta de a ne scutura de tot ce ne trage în jos. Eu vreau ca țara asta să devină un loc care atrage valorile și le pune la treabă. Nu una care pierde resurse în fiecare zi!
Ce să facem, oamenilor?
Ce facem când vedem că după ce am fost bătuți și alungați din locurile în care ne strigam nemulțumirea, ăștia ies la televizoaer și spun că au avut dreptate să împartă pumni și picioare?
Ce facem când știm că ei mint și ca simplul ieșit la televizor înseamnă că nu vor ceda:
Cum gestionăm situația asta, la cine apelăm să facă lumină?

Carmen Dan spune că au fost 5 incidente de violență nejustificată! Recorder le arata doar 10.
Un om moare dupa ce i-a curs sânge din nas la proteste. Soția lui e chemată la Antena 3 și acolo spune că a murit de moarte bună.
Există oameni loviți de proiectilele lansate de forțele asupritoare, iar astea fac conferință de presă și demonstrează că nu sunt letale.
Un jandarm iși ia niște lovituri pentru că a avut colegi care l-au lăsat în marginea drumului, iar șeful ei se vaită ca i-a fost dificil să-i anuțe părinții că o să rămană paralizată! Jandarmul iese alergând din spital! Prostul care a vorbit la televizor nu își cere scuze pentru dezinformare si pentru că putea să-i omoare și părinții cu veștile alea.
Sute de dobitoci descriu evenimentele văzute la TV și spun că oamenii au meritat pedepsele aplicate. N-ar mișca un deget să vină în piață doar pentru documentare, așa cum a facut deosebitul ala de la BNR, Adrian Vasilescu. Să vină, să vadă și apoi să vorbească.
Bătaia aplicată oamenilor a fost justificată prin prisma faptului că existau informații că lucrurile vor degenera. Carmen Dan recunoaște că nu a primit astfel de informații de la structurile care sunt răspunzătoare cu culegerea lor. In schimb și-a mobilizat armata de brute cu IQ redus pe care a montat-o să crească nivelul de agresivitate în mulțime.
Cum crede cineva ca dacă imi dă cu gaze în față când strig impotriva celor care distrug viețile oamenilor, eu o să zic ”Hai să mergem acasă, că au dreptate. Vezi, au dat și cu gaze!” Nu numai că nu zic asta, dar chiar imi vine să le dau și eu cu gaze! Că am dreptul ăsta.
Sunt în legitimă aparare, nu?
Am ieșit în stradă pentru că ne-au atacat. Ne atacă de ani de zile, iau și dau șpăgi de zeci de milioane de euro, își pun neamurile să conducă atunci când ei nu mai sunt în stare. Si noi am stat. Ani de zile am stat. Acum e vremea să le dăm înapoi în gură, prin orice mijloace! Legitimă apărare!

Trebuie să avem ȚARA NOASTRĂ!

Te-am angajat! Ce faci în continuare?

NOEL VASQUEZ/GETTY

Vine o vreme când ai nevoie să angajezi oameni. Motivele sunt diverseȘ business-ul creste, ai obosit să fii tu în centrul atenției, vrei mai mult timp să poți merge la pescuit, etc.
Faci o cercetare de piață pe site-urile de specialitate și, la final, te alegi cu câțiva oameni. Programezi întâlniri și stai de vorbă cu ei. Evident, le pui și întrebarea ”unde te vezi, mă, peste 5 ani?” La care ei vor răspunde frumos, ca se văd lucrând pentru tine! 🙂 Mda… E o întrebare fumată, pe care o mai pun doar cei care intervievează un om pentru prima dată.

Mulți antreprenori se plăng că retenția e mică. Adică oamenii vin și pleacă foarte repede. Mă rog, nu vin așa repede, dar de plecat pot pleca repede.
De ce se întâmplă asta? Sunt mai multe cauze. În lumea serviciilor, când ai căpătat experiență, cauți un angajator mai bun. Sau pleci pentru că ești așa de bun încât o să supraviețuiești singur în piață. Sau pentru că nu e ceea ce îți doreai. Motivele, și aici, sunt multe. La fel și soluțiile pentru a păstra un om bun.
Dar ce te faci că după ce derulezi procesul de recrutare și ai obținut un nou coleg, te trezești că nu e ceea ce ai căutat. Îți dai seama că noul coleg nu acționează pentru tine. Nu acționează nici împotriva ta, deși e discutabil. Acționează pentru el. Adevărat, există si zicala ”dar ce, bă, o să îmi faci statuie?” Dacă apelezi la așta, e clar că nu ți-ai ales bine angajatorul și ai ajuns într-un loc care nu te reprezintă.
Și aici am putea face o analiză. Dacă ai ajuns la firma asta deși știai că nu te reprezintă, înseamnă că ai un motiv. Singurul motiv e că te bazezi pe faptul că absorbi căt de multe cunoștințe poți, și apoi cauți ceva pe gustul tău. Dacă ai ajuns aici dar nu ți-ai dat seama dinainte că nu e ceea ce îți dorești, rezolvarea e simplă. Te înscrii în mulțimea celor care pleacă repede.

Dar cum e să angajezi un om și, la ceva vreme după angajare, îți spune că nu oferă sfaturi pe gratis? Păi, măi băiete, de ce te-am angajat?
În primul rănd te-am angajat pentru că vreau să aduci valoare firmei mele. Îti ofer un salariu pentru cunoștințele pe care le ai. Asta cumpăr, de fapt, cu salariul și taxele care ies din firmă. Pentru ele am nevoie să îți aduci aportul la creșterea cifrei de afaceri. Salariu pe care nu l-am impus, l-am negociat. Am fost de acord că ăla e, și că pentru el vii să lucrezi.
Dacă îmi spui că trebuie să mă bucur când oferi consultanță, probabil nu esti pe tărâmul magic pe care trebuie să fii.
Trist esta că mulți tineri nu realizează că drumul trebuie pavat. Și mai rău, li se pare normal să se limiteze strict la anumite task-uri. Asta merge cănd ești angajat la fabrica de piese pentru xilofon, nu într-o companie de servicii.

Anyway. Intrebarea pe care mi-o pun în astfel de situații, este: unde ai greșit, prietene? Ce nu ai fost capabil să vezi? Oare ai explicat bine ce dorești de la omul ăla? Dacă ai explicat bine, el ți-a spus doar ce voiai să auzi?
Acum că te-ai pricopsit cu un angajat de tipul ăsta, ce faci mai departe? Încerci să îl educi sperănd că îi schimbi apucăturile de o viața, sau îl trimiți acasă?
Ce te costă mai mult și unde e riscul mai mare?

Mark Țucărberg, Cambridge Analytica și senatu’ american

M-a interesat subiectul, mai ales că. inițial, CEO Facebook a zis că nu se duce el la audieri. Interesul a pornit odată ce am văzut declarația lui, cea în care spunea că Facebook e vinovat pentru dezvăluirea datelor personale și folosirea lor de catre o companie, chiar daca Facebook nu și-a dat acordul. Asta spune multe despre un om, mai ales că sunt de aceeași părere: dacă vrei să fii sigur că un lucru e bine făcut, atunci verifici personal. Omul nu a verificat, iar Analitica s-a folosit de ceea ce culesese. Acum și-a cerut scuze că a fost prost și nu a verificat. I-a crezut pe ăia care i-au dat o hărtie.
Am cunoscut un singur om care gândește la fel și de la care am învățat principiul ăsta. A fost managerul, șeful, coordonatorul meu, că nici nu prea știu cum să îi spun, cât timp am activat în Mobexpert.

Anyway!
Apoi au urmat audierile. Iar dacă nu l-ați auzit, ați face bine să urmăriți macar pasajele postate aici. Materialul de deasuprea are căteva minute, cel de dedesubt trece de o oră. Însă o să auziți cuvintele unui om care a dezvoltat un business uriaș, bazat aproape exclusiv pe conținut pe care eu, tu și alții l-am pus acolo.

Trecând peste faptul că unii senatori americani erau superhabarnisti – poți trimite e-mail prin whatsapp, daca Faceook te urmarește și când esti offline, plus multe altele – nu pot să nu remarc că și la ei e aceeași nevoie de spectacol și că există interese uriașe care sunt urmărite. Se poate observa clar că unii dintre ei aveau întrebările pregătite de alții. Nici măcar nu înțelegeau ce întreabă. Țucărberg a răspuns cinstit, aș putea spune. A evitat unele răspunsuri, puse în mod clar în așa fel încât el să se poziționeze într-un anume fel. Și mi se pare normal să facă asta.
Oamenii sunt revoltați că niște unii le-au folosit datele personale. Fraților, v-ați dat acordul pentru asta, nu mai smiorcăiți atât! Hai să fim golani până la capăt! Toate deplasările voastre la aeroport, mesele copioase, concediile frumoase, femeile și bărbații din viața voastră, toate și-au găsit loc, la un anumit moment, pe Facebook.
Nu mi-ai dat like la postare, uite ce articol am mai scris, nu am strâns “viziualizări”, m-au părăsit 30 de “prieteni”, nu mă bagă nimeni în seamă! Probleme , chestiuni de viață care acum, dintr-o data, devin comori!

Meanwhile, Sen. Ted Cruz (R-TX) took a different line of questioning (perhaps not surprising since, as several have pointed out, Cruz himself was working with Cambridge Analytica), noting that the platform seems to express a bias against conservative stories and users.

So, Ted Cruz lucra pentru Cambridge Analytica. Un fel de Liviu Pleșoianu care lurează pentru DNA. Acum văd ca pe net el apare ca fiind conceput dintr-un singur părinte. Bine că nu e doar din tată, că deja îmi puneam mari probleme.

Oricum see explică multe!

Revenind. Nicăieri în lumea asta nu ești în siguranță în ceea ce privește datele personale. Doar dacă trăiești în pădure și nu ai net. Iar dacă ești senator, președinte, Dragnea, asta nu înseamnă că nimeni nu știe ce ai făcut. Se știe totul, dar într-un cerc restrâns.
Așa că oricât o să încercăm să ștergem date din Facebook, nu se mai rezolvă nimic. It is too late, dragilor.

Azi nu!


Azi m-am decis să nu mai menajez nicun votant al ăstora de la putere. Azi o să vorbesc despre ăștia care merg pâna la ridicol în a susține clica formată din PSD si ALDE. Nu că cu ăilalți mi-ar fi rușine, că nici ăia nu sunt breji.

Bă, dar cum naiba să susții că ”PDS a căștigat masiv alegerile” și să îi lăsăm să iși facă treaba, când nu trebuie decât să te uiți în jur să vezi că esti prost!

Și dau doar un exemplu.

Cum era înainte:
”Pentru a evidenția în mod exact noile obligații fiscale, pornim de la situația existentă în anul 2017, introdusă de OUG nr. 3/2017 cu aplicare din februarie 2017, respectiv o persoană fizică rezidentă în România datorează un impozit pe dividend în procent de 5% și nu achită contribuția la sănătate dacă la momentul încasării dividendului este deja asigurat la sistemul de sănătate având calitatea de salariat sau desfășoară activități independente sau este sancționat. Contribuția la sănătate pentru veniturile din dividende se datorează dacă venitul din dividend este singurul venit al persoanei fizice.”

Cum e acum?
”Începând cu 01 ianuarie 2018, prin OUG nr. 79/2017, se reformulează articolul 155 din Codul fiscal prin care veniturile din investiții (dividende, dobânzi, cedarea titlurilor de participare și a acțiunilor) se cuprind în sfera de plată la contribuțiile sociale de sănătate.”

Ce înseamnă asta? Înseamnă că tu, dacă ești angajat la stat, de exemplu, dar ai și o firma care produce găuri de covrigi sau aer de umplut baloane iar firma e profitabilă – deh, geniul tău – trebuie să plătești același lucru de doua ori! Că atunci când te lasă macaroanele și ajungi în spital, vin doar doctori frați siamezi să te trateze! In loc să te înțepe în cur cu o seringă, te înțeapă cu doua odată! Ai doua paturi rezervate la spital si seturi de asistente drăguțe vin să te steargă la nas! Cand mergi la toaletă, trebuie să te oprești la jumătate, pentru că mai ai o toaletă pe care trebuie să o folosești. La fel și cu măncarea: ai doua porții de lături, nu una singură!
Păi de ce, susținătorule de Dragnea și Tăriceanu, se întâmplă așa? Aaa, că au câștigat ăia alegerile, nu? Dar tu, la mintea pe care o ai, cum poți să nu gândești și stai în banca ta? Ba chiar să le plăngi de milă că nu sunt lăsați în pace! Oare îți convine situația sau îți este frică să nu pari, dintr-odată, prost?
Eu cred că se aplică varianta a doua. Dar chiar și-așa, rezultatul este că ești prost de două ori. Odată că i-ai votat pe ăia și a doua oară că ești rezistent la schimbare. Că nu ești capabil să pui piciorul în prag și să spui că e de ajuns că ai fost prost odată!

Dacă ai gândi mai mult, ți-ai da seama de ce se îmtâmpla lucrul ăsta. De ce trebuie să plătești de doua ori aceași contributie la sănătate. Nu mai detaliez, că ar fi bine să iți pui mintea la contribuție. Poate iese ceva bun! Si poate îți dai seama de ce prietenii tăi pleacă peste hotare!

După ce mă liniștesc, o sun pe mama! Da, a votat cu ei, nu vă mirați!