The East

Hey, are you awake
Yeah I’m right here
Well can I ask you about today

How close am I to losing you
How close am I to losing

The East… M-a prins pe picior de adormire. Tocmai mă băgasem în pat, după o zi obositoare cum numai eu știu să îmi fac, și zapam în căutarea unui somnifer.
Am dat de filmul ăsta, care tocmai începuse pe ProTV. Știți cum e cu ProTV-ul? Reclame la fiecare sfert de oră. Însă mi-a plăcut așa de mult, că am suportat ca un film de o două ore să dureze trei ore!

Am prins de la o fază în care o tipă încerca să se angajeze pe nu știu ce post. Nu mi-am dat seama de la început ce se întâmplă. De fapt, primele imagini au fost interesante. Un fel de ”dacă mi-ai scos un ochi, eu o să iți scot doi”. Lucru care m-a atras. Despre asta, mai târziu…

The East e un film despre neputință. Despre niște oameni care încearcă să se lupte cu nedreptatea, după ce alți oameni i-au lovit, într-un fel sau altul. E un film despre corporații, despre intoxicare, despre mizerii acoperite.
Un film despre cum oamenii care fac rău, ajunși în fața răului, sunt tot oameni. Însă, odată ajunși acolo, pot fi făcuți să înțeleagă. Oamenii răi, care cred că dacă lor nu li se întâmplă nimic, restul nu contează.
E un film despre luptă prin orice mijloace. Un film despre oameni care fac mai mult decât să iasă, de exemplu, în Piața Victoriei.
M-a lăsat cu multe întrebări. Nu întrebări despre veridicitatea celor povestite în film. Ci cu întrebări despre ce dracu putem face să scăpăm odată de manipularea și experimentele la care suntem supuși, ca societate.
Astăzi, de exemplu, ascultam o reclama la Bixtonim. Clik aici si mergeți la efectele adverse.
Mă învăța reclama cum să ma dopez 7 zile cu nenorocirile alea. Și mă avertiza că dacă după șapte zile nu simt îmbunătățiri, să merg la doctor.
Nas înfundat? Ia niște Bixtonim, futu-te-n gură! E bun! Îți trece! Dar dacă nu îți trece, du-te la medic, vierme!
Cam așa sună, în traducere liberă, reclama la Bixtonim. Nu îți spune nimeni că poți căpăta dependență, că poți da în altele mai grave. Ca în film, când un personaj povestea că a fost nenorocit de un antibiotic și nu are ce să facă. Efectele adverse erau trecute pe prospect. Te omoară legal, înțelegi?

Niște oameni au ales să acționeze radical. Doi ochi pentru ochi. Nu știu dacă să-i învinovățesc. Cred că, în adâncul meu, nu am cum să o fac. Pentru că sunt de aceeași părere. Fără folosirea forței, nu se schimbă nimic. Cu vorba bună nu mai obții rezultate.

Roșia Montană și cum voiau ei să exploateze resursele alea folosit cianuri? Toată lumea le spunea că nu e OK, dar lucrurile mergeau înainte. Pe cine ar fi interesat dacă acolo se producea un accident ecologic? Pe nimeni, pentru că oamenii, nu-i așa, erau mutați de mult din zonă. Animale, plante? Ne pișăm pe ele! Natura se regenerează! Să moară mă-ta!!!
Gaze și petrol prin fracturare? Noroc că au ieșit țăranii cu furci și topoare. S-au oprit corporațiile și nu am mai auzit de povestea asta!

Cât de mult poți face ca măcar oamenii din jurul tău să înțeleagă că dacă ei nu vad efectul aruncării la gunoi a 10 pungi de plastic pe an, nu înseamnă că nu există?
Cum poți să îi ajuți să vadă că nu e OK sa consumi resurse inutil? Resurse de orice fel, de la ambalaje, combustibil și până la mâncare.
Cum să înveți ca nu trebuie să cumperi mai mult decât ai nevoie, în așa fel încât să nu fii nevoit să arunci la gunoi?
Despre asta este The East. Despre un om care înțelege și care alege să se revolte! Și care, deși aproape vede imposibilul, ajunge să lupte. Nu așa cum as fi vrut. Și, totuși, fără relele de la început, poate că schimbarea în el, în om, nu s-ar fi produs.

Te rog frumos, nu mai face rele! Poate că tu nu o să vezi efectele relelor tale. Însă adunate cu altele, încă 100 de milioane de rele, un Everest de rele o să apară lângă gardul tău. Fie că vrei, fie că nu vrei.

Trailer-ul de mai jos face ca filmul să pară mai violent decât este. Luați-vă o pauză de două ore. Poate găsiți exact triggerul de care aveți nevoie.

Despre promovare

Nu despre orice promovare, ci despre promovarea homosexualității. 😉
Nu e prima dată când scriu despre subiectul ăsta. E la moda acum. Toată lumea discută despre referendum, toată lumea se dă de partea comunitaților sexuale minoritare. E cool să faci asta.
De fiecare dată, triggerul e o opinie a unui cunoscut sau un articol citit pe undeva. Ceea ce înseamnă că nu sunt extrem de preocupat de subiect decât când cineva îl aruncă în fața mea. Mă deranjează, așa cum îi spuneam și ei, discriminarea inversă.
De-astă dată, e vorba de o postare a unei amice de pe facebook și nu numai. Acum vreo două zile, face un post cu o fotografie cu doi tipi care erau implicați intr-o activitate care presupune schimbul de fluide, cu textul “de fiecare dată când pui așa ceva pe facebook, un prieten o sa-ți dea unfriend”. Adică o să-și ia prietenia înapoi. Tipa comenta ” liber la unfriend”, ceea ce denotă faptul că nu a postat pentru a atrage gânduri pozitive, ci se aștepta din start să primească critici negative.
M-am gândit și nu mi-am închipuit-o stând pe scările de la Cercul Militar, așa cum făceam acum o veșnicie, cu un umăr plin de lacrimile unui gay năpăstuit, fie el femeie fie bărbat.
Am intrat in discuție, spunându-i că nu îi dau unfriend pentru că “ma astept sa postezi o fotografie cu doua tipe sărutându-se și două fotografii cu un tip și o tipă făcând acelasi lucru. Nu cred că promovezi relațiile homosexuale în detrimentul celor heterosexuale. Sau…?”.
Și a început bâlciul!
Cum mie îmi place să argumentez până în pânzele albe, continuarea discuției a venit ca un bonus anual de 200%.
Argumentul ei în ceea ce privește postarea a fost că nu face reclamă, doar promovează “egalitatea intre oameni. Promovez libertatea fiecaruia / fiecareia dintre noi de a iubi pe cine vrea! Si cu siguranta promovez dreptul de a alege fara ingradirile unui sistem pe motive de frica, prejudecati, lipsa de informatii etc!”
Mergând mai departe cu discuția , am subliniat că nu cred că există vreo îngrădire a dreptului de a alege sau a libertății de a iubi. În fond, fiecare e liber să iubească orice. Unii iubesc pisicile, alții iubesc caii, unii iubesc banii și tot așa. Nu cred că în România, la momentul pe care îl trăim, există vreo îngrădire a dreptulul la iubire sau a libertății de a alege între o mie de lucruri pe cel care te satisface mai mult.
Oare fără a promova relațiile homosexuale sau comunitatea LGBT, oamenii ăia suferă pentru că nu au dreptul de a alege.

“Ideea e ca in ultima vreme, tot promovam relatiile gay. Promoveaza și relațiile straight. Alea ce au? Spune-mi ca nu e nevoie, ca alea sunt normale!
Ideea e ca nu trebuie sa promovezi un anume tip de relatie. Dacă ti se pare ca unii sunt mai neajutorati, fa ceva concret si explica-le celor care nu inteleg de ce sunt aia mai neajutorati pozitia ta. Repet, doar celor nu iti inteleg pozitia. Ia o grupa de 10 oameni si stai de vorba cu ei. Povestește-le de ce ești împotriva discriminarii. Daca te inteleg, ai dat lovitura.
Poate toți amicii tai stiu despre ce e vorba, iar postarea nu le spune nimic nou.
Hai sa o gandim asa: daca sunt oameni care se simt agresati de “promovarile” astea? Se simt agresati, dar n-au o problema cu modul in care iubesc alti oameni. La ei te gandesti? Sau nu te intereseaza opinia lor?
Stai, ca e clar că nu te intereseaza, ca ai inceput cu liber la unfriend. 🙂
Nu esti politically correct!”

Eram puțin indignat de faptul că oamenii cred că gay-ii sunt prigoniți în Romănia. Nu suntem 100% toleranți, dar care țară se poate mândri cu asta? Acum ceva vreme, vedeam cum doi tipi de culoare au fost bătuți în Brăila, nu cred că este o atitudine a majorității românilor, cum îi place lui Dragnea să spună.
Nu spun că a existat o părere care, referindu-se strict la subiect, susținea că “Progresul nu poate veni decat prin incercari si schimbari din simplul motiv ca realitatea de azi nu este perfecta si ea poate fi imbunatatita.”
Cum să spui că o relație homosexuală înseamnă progres, cand toată evoluția a fost bazată pe două sexe? Mă rog, există și animale care se înmulțesc fără a avea nevoie de partener, dar asta e altă poveste. Și alea au nevoie de material genetic diferit pentru a o face.

So, relațiile homosexuale înseamnă progres sau nu înseamnă?

Părerea mea este că duc într-o fundătură. Nu văd două persoane de acelați sex făcând copii, oricât s-ar strădui. Ce înseamnă asta? Că inteligența lor, moștenirea lor genetică nu se transmite mai departe. Păi asta vrei, în numele iubirii? Se pare că da. Că iubirea este oarbă.
Putem să argumentăm și să spunem că există cupluri hetero care nu au copii. Asta e viața. Unii nu vor, alții nu pot. Dar la ei există posibilitatea de perpetuare a speciei. Sunt cazuri putine, raportându-ne la populația actuală de aproape opt miliarde, în care doi oameni nu pot avea copii din motive medicale.

“Eu nu as defini o preferinta sexuala care nu duce nicaieri din punct de vedere al evolutiei unei specii ca fiind progres. As compara-o, cel mult, cu cititul unei carti. Iti mai imbogatesti cultura.”, raspundeam unei alte tipe. Mai târziu, ea a argumentat că se rerferea la progresul în sensul drepturilor umane.
Încă odată, că poate eu nu știu: sunt relațiile homosexuale interzise în România? Nu sunt, nu?
Dreptul de a înfia copii este interzis. Și mi se pare normal. Cum scriam si mai demult, dacă vrei copii, fă-ți. Dreptul de a forma o familie, de a te căsători, e interzis. Cu asta nu sunt 100% de acord. Aș fi dacă aș sti că nu urmează acțiuni de stradă care să solicite dreptul gay-lor de a înfia copii.
Nu mi se pare corect ca rezultatul a milioane de ani de evoluție să fie stricat din condei. Efortul ala merită mai mult decât o familie gay care înfiază copii pentru că nu-i poate “produce” de una singură.

By the way, am intrat pe postarea originală și am găsit o replică de bun șimț a unui tip, care spune așa: “I am a 50 year old male who has been in a relationship with another man for 23 years. Not once has this ever been an issue, a problem ,necessary or topic of discussion. I’m not saying no one has rights, I’m merely stating that NO ONE DESERVES OR SHOULD DEMAND special rights or privileges. This is one world and we are all one people. You can kiss whomever b you like. I just don’t think it needs to be on a billboard or a bus or on every wall in America. I have many relationships with people from all walks of life and in all this time, who I’m kissing has never been Frontpage news! I don’t need boardwalk advertisement to make it acceptable for anyone to decide who I do or do not share affections with. I am me, I will always be me and that is NEVER going to change! Acceptance is taught not purchased! I’m not paying for anything that I can’t stand firmly in my own beliefs for.

Închei prin a spune celor care tot “promovează” lipsa virtuală de alegere, să mai stea un minut înainte să lovească enter-ul ala. E mai bine să gândești de două ori înainte de a face odată.

Linistea personala

De câte ori nu v-ați trezit sunat de un prieten vechi să vă ureze de sănătate? Așa, din senin. Prieten cu care, la un moment dat, ai fost foarte apropiat.  Salut, mă! La mulți ani! Ce faci, ești bine? Super! Bravo! N-ai mai dat niciun semn de viață! Mă bucur…

Citeste mai departe