Drumul spre necunoastere

Mi-a fost recomandat un post acum ceva vreme, in care se vorbea despre cum se pierd oamenii din prostie, dupa ce au fost legati strans din motive care, sincer, nu au importanta pentru ce vreau sa spun mai jos.
Omul descria foarte bine momentele de negare de dupa un break-up. Cand refuzi sa realizezi ca omul celalalt este undeva, afara, cand stii ca si el simte acelasi lucru, in cazul in care separarea sau cum vreti sa-i mai spuneti, nu s-a produs cu ajutorul sabiilor sau pustilor cu luneta, ci in mod civilizat, pentru ca asa a fost sa fie.
Cand iti vine sa suni, cand iti dai seama ca-ti lipsesc cuvintele impartasite cu celalat, cand vrei sa auzi cum articuleaza sunete si sa stii ce parere are despre soarele de-afara sau despre prabusirea leului si cum afecteaza asta toate preturile, tu te gandesti ca trebuie sa-i pui capat si strangi totul in cutia de care vorbeam acum ceva vreme.

Nu vrei sa reiei povestea, sa-i pui plasturi si sa zici ca e noua. Vrei sa stii, sa auzi, sa te descarci putin.
Timpul trece si vine momentul ala in care cedezi si faci un pas mic si timid. Pentru ca e ciudat sa se intample asa, cand nu mai poti, te apuci si spui lucruri lipsite se sens, ce-ti vine atunci in minte, orice, in asa fel incat sa generezi o reactie in partea cealalta. Si faci pasul, scrii 2 cuvinte intr-un mesaj, trimiti un mail sau un SMS.

In partea celalata, dai de aceleasi sentimente si ganduri, dai de un om care nu stie sa reactioneze pe moment, care se uita ca mamutioul la un ecran pe care se misca banane, si care iti raspunde in acelasi mod copilaresc. Fara substanta, de suprafata. Te face sa crezi – pentru ca incepi sa gandesti imediat si sa realizezi ca ai fi vrut un raspuns normal, ca ar fi trebuit sa stie ce vrei, doar te cunoaste, nu? – ca omul e lipsit de interes, ca nu mai are nimic, ca nu-l mai intereseaza. Si te opresti, reactionezi si mai aiurea si uite-asa, lucrurile degenereaza, pana se instaleaza inca o pauza rece.
Din care e mai greu sa iesi, sa iti vina sa mai faci inca un pas. Ce dracu, n-ai vazut ce raspunsuri imi da? Las-o naiba de treaba, duca-se!.
Daca lucrurile se repeta, finalul, cu siguranta, e unul singur. In mare IGNORE, nepasare la tot ceea ce a fost.

Cum spune Damien Rice in Rootless Three: 
We fake the thoughts, and fracture the times
We go blind when we’ve needed to see
And this leans on me, like a rootless…
Fuck you, fuck you, fuck you
And all we’ve been through

Alterezi realitatea, uiti tot ce a fost. De fapt nu uiti, ajungi sa te gandesti ca a fost o prostie, timp pierdut, ca ai lasat prea mult si ca celalalt nu a meritat.

Ba da, totul a meritat! Esti omul care esti, pentru ca ai trecut prin viata. Tot ce ai trait, a lasat semne in tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *