Outside. Portugal

In noiembrie 2009 am avut ocazia sa petrec cateva zile in Lisabona. Am fost la o conferinta, foarte bine organizata dupa parerea mea, conferinta a unui gigant din industria IT. Pentru ca a fost mai ieftin, am ales sa plecam cu 2 zile inainte de deschidere. Asa ca… am avut timp de acomodare.
Lisabona e un oras destul de simplu, cu oameni linistiti si civilizati. Odata ce il intelegi, nu te pierzi in el. Partea veche a orasului iti arata ce inseamna aglomerarea de nationalitati. Nu stiu care e procentul de portughezi din Lisabona, dar in mod cert, outsiderii au o mare pondere. Multe restaurante si magazine sunt conduse de indieni, pe strada vezi multi africani, lucru normal de altfel, avand in vedere istoria Portugaliei.

Prima vizita am facut-o la Mosteiro dos Jerónimos, unul dintre cele mai importante monumente ale orasului, aflat in patrimoniul Unesco. Vasco da Gama impreuna cu echipajul sau s-au rugat aici in noaptea dinaintea plecarii spre India.
Am ratat liturghia pentru ca am vrut sa vedem cat mai mult din oras, dar acum imi pare rau ca nu am ramas sa ascultam.

Nu departe de Mosteiro dos Jerónimos se afla Torre de Belém, construit la inceputul secolului al XVI-lea in scopul apararii dar si ca poarta de intrare in oras. Turnul are 35 de metri inaltime si ca sa ajungi in partea cea mai inalta, trebuie sa urci o luunga scara in spirala.

Dupa parerea mea, are nevoie de semafoare. Risti sa petreci o zi in turn doar pentru ca nu poti sa cobori. 🙂

Intre cele doua locatii, se afla Padrão dos Descobrimentos, monument care simbolizeaza participarea protughezilor la marile descoperiri facute in secolele XV si XVI. A fost construit in 1940 si refacut in 1960.

Am trecut cateva minute si pe la muzeul de arta contemporana. Expozitia de-atunci nu a fost pe gustul meu. Chiar nu ma pot bucura de o opera de arta facuta din ambalaje de medicamente.
In schimb,  o sa-mi amintesc de frumoasa blonda din casa placata cu ceramica de peste strada care, inainte de a iesi in oras, se facea frumoasa in dreptul ferestrei.

Mi-au placut la fel de mult si tramvaiele galbene, strazile inguste si atmosfera incarcata de istorie.

Partea noua a orasului are o alta poveste. Desi gasesti cladiri din sticla, ele sunt constuite in asa fel incat sa se integreze perfect in peisaj.
Ca fapt divers, in weekend, intrarile la muzee sunt gratuite. Nu imi dau seama daca e asa pe toata perioada zilei, dar daca te trezesti dimineata, poti sa faci o mica economie.

Cred ca multi dintre voi au simtit ca mai avem mult pana vom ajunge la nivelul occidentului. Mult pana vom incepe sa apreciem adevaratele valori ale vietii. S-ar putea sa ne fie imposibil sa-i ajungem din urma pentru ca deja suntem marcati de 20 de ani de incorsetare, de trai dupa gratii. Pe de alta parte, nu e totul roz nici acolo. Daca te uiti bine, in locurile mai ferite de priviri, poti sa vezi si lucruri mai putin frumoase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *