Cum să ții o firmă în picioare – EPISODE I

Mă gândisem să pun un titlu prăpăstios, dar am zis ca mai bine vorbim mai pe pozitiv, așa.
Vine o vreme când un om trebuie să își facă firma lui. Face parte din ciclul vieții și al morții. Te naști, înveți, te angajezi să te exploateze unii, apoi faci o firmă să exploatezi tu alți oameni. Dacă te-ai educat bine, poți sa dai fail la exploatare și să lucrezi cu oamenii ca și cum sunt partenerii tăi.
Unii nu vor fi niciodată partenerii tăi, dar e mai bine să mergi pe linia asta pentru că de aici vine progresul. Cointeresează-ti angajații și o să ajungi pe culmile succesului.
Evident, sunt multe motive pentru care poți da rateuri mari. Și o să vorbesc despre câteva dintre ele.
1. Când începi un business, dacă piața nu îți oferă o oportunitate și pleci tu la drum doar pentru că vrei să vinzi becuri, ai șanse mari să ajungi în groapă. Pasiunea ta pentru becuri nu înseamnă și pasiunea altora pentru becuri.
E bine ca atunci când pleci la drum, să știi măcar în proportie de 60-70% că există o piață pentru ce vrei tu să vinzi, fie că sunt produse fie că sunt servicii.
2. Pleci la drum de unul singur. Șansele de a ajunge în groapă sunt destul de mari. Nu ai pe cine să te bazezi, efortul de a împinge lucrurile este prea mare pentru un singur om, folosești un singur creier pentru idei și modalități noi de a găsi clienți și de a dezvolta noi produse. Deși este cel mai bine să fii singur într-un business din câteva puncte de vedere, pe termen lung, cu partenerul potrivit, poți realiza mai mult. Unde mai pui că poți împărți și stresul. Nu e tot pe capul tău!
3. Lupta între acționari. Am văzut asta de prea multe ori. Alegi oamenii cu care pleci la drum fără să îi cunoști atât cât trebuie, și în scurt timp săbiile încep să se arate, scuturile se ridică, primele capete încep să cadă. Totuși există și povești de succes. Aș minți dacă aș spune că nu am văzut așa ceva. Oameni care au încredere totală în cei de lângă ei și nu își pun niciodată problema că lucrurile o pot lua sau au luat-o pe căi necinstite.

Miting PSD din 09.06.2018

O întreagă discuție pe tot interenetul despre cum PSD aduce oameni la mitingul măreț. Dacă își închipuia cineva că, exceptând membri de partid, vine cineva la mitingul lor de plăcere, se cam păcălește singur. Hai, să nu fim totuși absurzi. Cu siguranță vor exista și oameni care vor veni din păcere. Dar n-o sa-i vezi niciodată venind pe jos din mijlocul țării.
Anway! Azi mă aflam într-un sediu unde lucrau mulși polițiști. Cum stăteam eu cumințel acolo, iureș mare!
Măine misiune! De la 2 la 10! Nu accept lipsa decât dacă, doamne ferește, e vreun eveniment special! Sa mergem să susținem cauza! N-auzi ce zic ăștia? Că vor fi 200000 de oameni. Ca n-or fi 200 si or fi 100, tot e mult!
Mă duc la botez! zice unul.
Cum mă, ce e ăla botez?
La botez, mă! Cum crezi că mă mai duc la botez la ora 10??
Da eu n-am caschetă, zice alt tip.
Du-te, mă, jos și ia de una.
Hai, mai faceti rost de doi oameni! Al dracu de miting!!!

Radio Guerilla

De obicei, când scrii lucruri care nu prea sunt OK cu politica unor pagini de Facebook, te alegi cu un block. Este evident că acolo trebuie să apară doar lucruri frumoase, doar oameni care laudă activitatea acelor pagini și nu critici și alte bălării. Așa s-a întamplat, în cazul meu, cu pagina lui Mircea Badea. Mai nou, așa s-a întâmplat și cu pagina Radio Guerilla.
In mod normal, cea mai tare emisiune pentru un radio, e emisiunea de dimineață. De ce? Păi e simplu: oamenii o ascultă până intră la job. Eu o ascultam în mașină, însă am facut un efort și am cumpărat un reveiver să o ascult și acasă, până plec.

Radio Guerilla a pornit ca un radio al nostru, al ascultătorilor. În mare, a rămas așa și azi. Doar că timpul a trecut și așa cum stă bine unui lucru bine făcut, Guerilla a crescut mult. Și s-a schimbat dintr-un radio pentru ascultători într-un radio pentru bani. E normal sa se schimbe, mă gândesc, însă treaba cu banii e evidentă când n-ar trebui să fie. Dobro a zis odata asta și i-am mai sters din pacate. Oricum se vede că există siguranță financiară și dorința de a face munți de bani. Se pierde independența: trebuie sa îi lauzi pe ăia cu saltelele, pe ăia cu magazinele care vând oale și tigăi, pe ăia de vând BMW-uri. N-ai ce să faci. Dacă le primești pe gratis sau la preț foarte bun, trebuie să faci și așa ceva. In poziția asta trebuie sa intri în horă. Nu ascult alte radiouri, așa că nu știu cum fac alții.
Ce se mai întâmplă la Guerilla de se supără ascultătorii?
Dobro încearcă să spele PSD-ul, și nu știu de ce. Oricum nu are importanță. Însă și colegii lui de la Dimineața, s-au luat dupa el, oarecum. Hai, că încearcă să spele PSD, e treaba lui. Dar râde de ăia care ies în piață, și asta chiar nu e OK. Și mai rau e că oameni fideli Guerilla încep sa își schimbe opțiunile, pentru că au sesizat asta. Iar ascultătorul tipic de Guerilla nu e PSD-ist și nu acceptă hoți, furturi, bătaie de joc. Din fericire. Incă nu e PSD-ist! :).
Dobro, pt că el e exponentul Radio Guerilla, îi ignoră pe cei care îi atrag atenția și zice că e mai bine să plece pe alte frecvențe. Cu argumentul că e echidistant, că trebuie să prezinte realitatea și din partea cealaltă. A hoților, completez eu. E normal și asta. Vrei să mă asculți? Ascultă-mă așa cum sunt! Nu vrei? Du-te la Radio ZU! Dar când îți zic 5 oameni că ești beat, ar trebui să realizezi că ești beat.
Dobrovolschi nu e un om rău. Face chestii mișto, e cool, e amuzant, e inteligent. Echipa de dimineață are momente de aur. Dar șeful e puțin complexat. Nu face față criticilor serioase. Pe alea subțiri le ia la mișto și trece peste ele. Dar celor serioase, nu prea le răspunde. Alege poziția struțului și bagă capul în pământ. Iar ca să nu mai aibă posibilitatea să audă și alte critici, taie canalul de comunicare cu ascultătorul. Uneori e de înțeles, alteori nu. La psihic face bine.
Oamenii au crescut. Asta le oferă o mulțime de posibilități. Guerilla nu era așa. Guerilla era al ascultătorilor. Acum e a altcuiva.

Despre nivelul educației audientei… cred că au din toate palierele, daca ma gandesc cate injuraturi și-a luat fata aia care face emisiunea Roz, când a înlocuit pe cineva, peste zi. A propus un subiect dubios, discriminând gay-ii, și nu i-a fost bine. S-a trezit să întrebe ce ai face dacă ți-ar spune copilul ca e gay! Păi tocmai cu întrebări din astea faci discriminare, toanto.
Dacă îți spune că e gay, asta e! Trebuie să faci ceva? Oricum, cred că are de-ale gurii pentru 3 ani de zile, la cât se ruga de oameni să nu o mai înjure.

Deci, lucrurile nu sunt asa roz, dar sunt încă OK, dacă ignori anumite derapaje, multe dintre ele gratuite. Nu mai țin nici justificările alea ca așa sunt eu și d-aia zic orice. Eh, daca ești din PSD, nu trebuie sa le ignori, ci chiar te bucuri de ele. 🙂

O să spuneți că am ceva cu Dobrovolschi. Ar fi culmea! N-am. E businessul lui, treaba lui cum îl dezvoltă.
Am cu faptul că exista ceva care ma bucura total în fiecare dimineață. Ani buni de dimineți. Și acum nu mai e. Mă rog, e! Dar în proprorție de 90%. Însă ăia 10% sunt ca un fel de plăcere întreruptă. Ca atunci când faci sex si vine vecinul la ușă să îți spună sa dai televizorul mai tare. Îți piere tot cheful, dacă mă înțelegeți.
Cea mai proastă parte e că sunt aproape convins că dacă nu se schimbă puterea, ăia 10% vor deveni 11%.

Pentru mine, dimineața e ok în proporție de 90%. Când ma gândesc la alternative, mă ia capul!

Despre recompense

Michio Kaku – Reimagine Tomorrow World-renowned physicist Michio Kaku reveals how a simple test using marshmallows can predict how successful you can become. Speaker: Dr. Michio Kaku, interview with Tom Bilyeu Publicată de Goalcast pe 17 Mai 2018 Urmează și text